Cum să cunoşti omul
Pentru un lucrător este vital să cunoască omul. Când vine cineva la noi trebuie să discernem starea lui spirituală, natura lui şi nivelul progresului lui spiritual. Trebuie să stabilim dacă a spus cu adevărat ceea ce este în inima lui şi cât de multe lucruri au rămas nespuse. Mai mult, trebuie să-i percepem caracteristicile - dacă este mândru sau smerit, dacă umilinţa luie e adevărată sau falsă. Eficienţa noastră în slujire este strâns legată de puterea noastră de a discerne starea spirituală a omului. Dacă Duhul lui Dumnezeu ne face capabili ca, prin duhul nostru, să cunoaştem starea omului dinaintea noastră, putem apoi să-i transmitem mesajul potrivit.
În Evanghelii ni se spune că, ori de câte ori oamenii au venit la Domnul nostru, El a avut întotdeauna mesajul potrivit pentru ei. Acesta este un lucru minunat. Domnul nu i-a vorbit femeii samaritence despre naşterea din nou, nici lui Nicodim despre apa vieţii. Adevărul nasterii din nou a fost pentru Nicodim, în timp ce adevărul despre apa vieţii a fost pentru femeia samariteancă. Cât de potrivite au fost mesajele! Cei care nu L-au urmat au fost invitaţi să vină; dar cei care au dorit să-L urmeze au fost invitaţi să-şi ia crucea. Celui care s-a oferit voluntar să-L urmeze, Domnul i-a spus să-şi facă bine socotelile; în timp ce unui nehotărât i-a spus: "Lasă morţii să-şi îngroape morţii". Cuvintele Domnului nostru au fost cât se poate de potrivite pentru că El îi cunoştea pe oameni. Domnul nostru a ştiut dacă oamenii Îl caută cu sinceritate sau dacă ei vin la El numai ca să-L iscodească; şi ceea ce le-a spus a fost întotdeauna drept la ţintă. Dumnezeusă-şi arate îndurarea faţă de noi ca şi noi să putem învăţa de la El cum să cunoaştem omul, astfel încât să fim eficienţi în modul de a trata cu oamenii.
Fără un asemenea discernământ, un frate poate să trateze sufletele numai prin propria lui înţelepciune. Dacă într-o zi se simte într-un anumit fel, el va vorbi tuturor oamenilor conform cu ceea ce simte, indiferent cine vine la el. Dacă are un subiect preferat, va vorbi despre acel subiect cu toţi cei care vin la el. Cum poate să fie eficientă o astfel de lucrare? Nici un medic nu poate să folosească aceeaşi reţetă pentru toţi pacienţii lui. Dar vai, unii din cei care-L slujesc pe Dumnezeu au doar o singura reţetă. Deşi nu pot sa stabilească mai întâi un diagnostic, ei încearcă sa-i trateze pe oameni. În ciuda ignoranţei lor cu privire la complexitatea omului şi a lipsei lor de discernământ cu privire la starea spirituala a omului, ei par sa fie foarte dispuşi să trateze orice suferinţă. Cât este de ridicol să ai o singură reţetă spirituală şi, totuşi, să încerci să tratezi orice fel de boală spirituală!
V-aţi imaginat că numai omul încuiat la minte nu poate să discearnă lucrurile, pe când cel deştept poate? Nu, în această lucrare, atât cel deştept cât şi cel marginit sunt la fel de inutili. Nu poţi să-ţi foloseşti în mod independent mintea sau sentimentele pentru a descoperi starea oamenilor. Indiferent cât de ageră este mintea ta, nu poţi să patrunzi în adâncurile omului şi să-i descoperi starea.
După ce întâlneşti un suflet, fiecare lucrător trebuie să descopere mai întâi care e nevoia reală a acestui om înaintea lui Dumnezeu. Adeseori nu poţi să te bazezi pe ceea ce spune omul. Deşi el poate să insiste pe drept ca are o "durere de cap", acesta poate sa fie doar un simptom al unei stări mai profunde, ale cărei radăcini trebuie găsite altundeva. Numai pentru ca simte că arde nu înseamnă că are "febră mare". Este foarte probabil ca omul să-ţi spună multe lucruri care să nu aibă nici o legătură cu cazul lui. O "persoană bolnavă" rareori îşi cunoaşte adevărata problemă; deci, ea are nevoie să-i stabileşti TU un diagnostic şi să-i oferi tratamentul. Poate că vei dori ca omul sa-ţi spuna problema lui, dar el are tendinţa sa gresească. Numai un diagnostician experimentat, care este priceput în a recunoaşte suferinţe spirituale, poate să discearnă nevoia reală a "pacientului". Trebuie sa fii sigur de fiecare diagnostic pe care îl stabileşti. Un om subiectiv va chinui în mod sigur oamenii cu boli imaginare, insistând cu încăpăţânare că există diferite lucruri care îi fac sa sufere.
Uneori se poate să descoperim că o anumită problemă depăşeşte capacitatea noastră de a acorda ajutor. Nu fi ridicol să afirmi că poţi să-i ajuţi, trebuie să-ţi rezervi timp şi să te implici în problema lor. Când nu poţi să ajuţi, trebuie să-I spui Domnului: "Acest lucru mă depăşeşte; nu pot să descopăr ce boală are; nu am mai întâlnit-o până acum; O, Doamne, fie-Ţi milă!" Nu trebuie să gândim niciodată că putem să facem faţă întregii lucrări spirituale sau să încercăm să o monopolizăm. Avem ocazia de a vedea ajutorul pe care îl pot da diferitele mădulare ale Trupului. Dacă ştii că un anumit frate sau o anumită soră poate să trateze problema, caută-l şi spune-i: "Această situaţie mă depăşeşte; poate că e de competenţa ta." Prin acest mod de a lucra în TRUP, învăţăm să acţionăm împreună, nu independent.
Trebuie să subliniem încă odată:
FIECARE LUCRĂTOR TREBUIE SĂ ÎNVEŢE ÎNAINTEA DOMNULUI CUM SĂ CUNOASCĂ OMUL!
Cât de multe vieţi au fost ruinate după ce au trecut prin mâinile unor fraţi plini de râvnă, dar netrecuţi prin scoala Domnului, ce au dat doar soluţii subiective cu scopul de a împlini nevoi obiective! Oamenii nu suferă neapărat de bolile pe care ni le imaginăm noi că le au.
Responsabilitatea noastră este să discernem adevărata lor stare spirituală.
Dacă nu am dobândit mai întâi cunoaşterea spirituală, cum putem spera să-i ajutăm pe ceilalţi copii ai lui Dumnezeu?