PROGRES
"Doamnă", am spus eu, "dacă Dumnezeul nostru ar fi un zeu păgân sau un zeu al intelectualilor - ceea ce pentru mine înseamna cam acelaşi lucru!- ar zbura până la cerurile cele mai îndepărtate, de unde suferinţa noastră L-ar sili să coboare din nou pe pământ. Dumnezeul nostru a venit însă să coboare din nou pe pământ. Dumnezeul nostru însă a venit ca să fie printre noi. Loveşte-L cu pumnii, scuipă-L în faţă, biciuieşte-L şi, la urmă, răstigneşte-L: ce contează? Fiica mea, toate acestea I S-au făcut deja demult".
(George Bernanos, Jurnalul unui preot de ţară)
Să vă pun o întrebare directă: CE SCHIMBARE ADUCE ISUS ÎN CE PRIVEŞTE SENTIMENTELE NOASTRE DE DEZAMAGIRE PRICINUITE DE DUMNEZEU? ÎN CE FEL NE AJUTĂ SĂ AFLĂM CĂ ŞI EL A SIMŢIT GUSTUL DEZAMĂGIRII?
Teologii, urmând linia de gândire a apostolului Pavel, explică de obicei jertfa lui Isus în termeni juridici: justificare, reconciliere, graţiere. Dar aceste noţiuni sunt doar un vag indiciu a ceea ce s-a petrecut în realitate. Pentru a înţelege schimbarea pe care a adus-o Isus în chestiunea dezamăgirii, trebuie să încercăm să înţelegem pasiunea cu care Dumnezeu caută fiinţa umană, pasiune care trece cu mult dincolo de termenii în care gândim noi de obicei.
Amintiţi-vă de una dintre principalele imagini din carţile profeţilor: un tată îngrijorat suferă din cauza fiului sau care a parasit casa părintească. Parabola lui Isus despre fiul risipitor are un sfârşit fericit. Tatăl care a aşteptat cu nerăbdare timp îndelungat, deschide poarta şi aleargă cu bucurie în întâmpinarea fugarului, fară să-i pună vreo întrebare.
PERDEAUA RUPTĂ
Ce schimbare a adus Isus?
Atât pentru Dumnezeu cât şi pentru noi, El a deschis calea spre o relaţie intimă cum nu mai existase până atunci. În Vechiul Testament, evreii care se atingeau de chivotul sacru al Legământului mureau pe loc; însă, cei care L-au atins pe Isus, Fiul lui Dumnezeu întrupat, au fost vindecaţi. Pe evrei, care nu cutezau nici măcar sa pronunţe sau sa scrie Numele lui Dumnezeu, Isus i-a învăţat o nouă cale de a se adresa lui Dumnezeu: AVA, adică TATĂ.
Prin urmare, Isus S-A APROPIAT DE OAMENI!
În Confesiuni, Augustin mărturiseşte cum l-a afectat pe el această apropiere. Din filozofia greacă învăţase despre un Dumnezeu desăvârşit, infint şi incoruptibil, dar nu pricepuse cum ar fi putut, un individ indisciplinat şi mânat de instincte sexuale ca el, să stea lângă un astfel de Dumnezeu. A studiat filozofiile vremii sale şi le-a găsit nesatisfăcătoare. L-a întâlnit însă pe Isus al Evangheliei, puntea dintre fiinţa umană păcătoasă şi Dumnezeul cel desăvârşit, şi din acel moment sufletul lui s-a mai liniştit.
Cartea Evreilor cercetează această surprinzătoare pătrundere în intimitate. Mai întâi autorul descrie cerinţele necesare pentru a te apropia de Dumnezeu pe vremea Vechiului Testament. Doar o singură dată pe an, de Ziua Ispăşirii -Yom Kippur- o singură persoană şi anume Marele Preot, avea voie să intre în Locul Preasfânt. Ceremonialul includea băi rituale, o îmbrăcăminte specială şi cinci jertfe animale diferite; cu toate acestea, Marele Preot păşea cu teamă în Locul Preasfânt. Purta nişte clopoţei atârnaţi de veşminte iar în jurul gleznei sale era petrecută o frânghie, pentru că, dacă s-ar fi întâmplat să moară, şi nu s-ar mai fi auzit sunetul clopoţeilor, ceilalţi preoţi să-i poată trage trupul afară.
Cartea Evrei scoate în evidenţă un contrast puternic: astăzi noi putem să ne apropiem . . . cu deplină încredere în scaunul harului. . ., fără nici o teamă. Pătrunderea cu îndrăzneală în Locul Preasfânt este cea mai şocantă imagine pentru cititorii evrei. Dar, în momentul mortii lui Isus, perdeaua groasă dinauntru Templului s-a rupt pur si simplu în două, de sus până jos, deschizând intrarea în Locul Preasfânt. De aceea, concluzionează cartea Evrei: ". . . să ne apropiem. . . ' de Dumnezeu.
Schimbarea adusă de Isus în chestiunea dezamăgirii cauzate de Dumnezeu este că, datorită Lui, ne putem adresa direct lui Dumnezeu.
Nu avem nevoie de nici un mijlocitor uman, pentru că Dumnezeu Însuşi a devenit Acel Mijlocitor.