Acolo au aruncat mreaja. Pe stânga. Toată noaptea n-au prins nimic. Asta pescuiești cu o undiță fără Hristos. Un nimic pescuind nimic. Erau uzi, nedormiți, nervoși, depresivi.

E greu ca pescar să asculți sfaturi de la un tâmplar.

”Aruncați mreaja în partea dreaptă”. Pentru un pescar nu-i nicio diferență dacă e dreapta sau stânga. Dar creștinii nu pot fi decât de dreapta. Dacă nu mă credeți întrebați ANAF-ul.

Când n-au mai putut ei a început să lucreze El. Se cântă o cântare eretică. ”Când nu mai poți tu, poate El”. Dar tu nu poți niciodată. El nu continuă munca nimănui.

Doar când te crezi nimic, atunci începe să lucreze cu tine. Peștii n-au fost de partea cealaltă a lacului ci a bărcii…

Binecuvântarea e mai aproape decât crezi. Cât o lacrimă în ochi, cât un genunche plecat și-o mână întinsă…

Fără Hristos și învierea Lui, viața nu-i decât o lungă așteptare cu plasele goale, pline de nimic…

                                                                                                        Vladimir Pustan