În râvna noastră şi plini de idei bune şi sănătoase, ne angrenăm şi antrenăm să dăruim lumii mesaje intenţionate spre folosul mântuirii, izvorâte din analize biblice intelectuale. Obișnuim să promovăm ideile şi concluziile noastre sau ale altora, dar numai câteodată promovăm mesajele şi revelaţiile izvorâte din inima Lui Dumnezeu.
Oare nu are trebui să ne punem întrebarea „Ce conduce spre mântuire: mesajul, sau puterea mesajului evanghelic? Vedeţi, un mesaj poate fi evanghelic în ideea că este bazat pe Evanghelie şi este coerent. Dar este, oare, el şi mesajul pe care doreşte, acum, în această clipă, în aceste circumstanţe, Dumnezeu să-l transmită poporului său ori celor care îl ascultă? Ştim cu toţii că mântuirea vine în urma credinţei şi credinţa în urma auzirii, iar auzirea prin Cuvânt:
Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
Dar formele de manifestare ale acestui Cuvânt sunt diferite de la o situaţie la alta. Spunem noi aceleaşi vorbe în aceeaşi manieră de mii de ori, oriunde ne-am afla? În orice situaţie, în faţa oricărui auditoriu, indiferent de loc, limbă, cultură?
Isus Hristos a folosit în expunerile sale imagini şi noţiuni din cultura şi obiceiurile poporului evreu. De ce a ales El să facă acest lucru? Pentru că deşi ceea ce i-a atins pe ascultători a fost semnificaţia, înţelesul, adevărul din spatele pildelor, şi nu forma, totuşi ca acest adevăr să ajungă la mintea şi inima oamenilor era nevoie ca el să fie îmbrăcat în „straie” acceptabile. Limbajul să le fie familiar. Exemplele să se regăsească în viaţa lor de fiecare zi şi să trateze probleme, nevoi cu care se confruntau. Dorinţe pe care le nutreau.
Înţelesul ideii face intrarea pentru înţelesul spiritual din spatele ei… Când interpretăm cuvintele biblice, noi ţinem cont de context, de situaţia şi tipul de persoane care alcatuiesc grupul de oameni căruia îi este adresat. Altfel, ne putem trezi că luăm de bun un sfat, un îndemn care îi este adresat unui individ cu o situație specifică şi îl aplicăm în viaţa noastră chiar dacă nu are nicio legătură directă cu acea situaţie. Sigur, adevărul este valabil, dar ţinta lui poate că nu eşti tu sau eu…
Îmi place exemplul dat de un creştin care spunea că dacă mergi la medic şi, aflându-te în aceeaşi încăpere cu alte două sau trei persoane, iei drept remediu bun pentru boala ta ceea ce li se spune lor, nu este sigur că starea sănătăţii tale se va îmbunătăţi. Diagnosticul tău, care poate fi diferit de cel al celorlalţi, cere un tratament diferit. Nu sunt toate tratamente bune? Da, dar pentru boli diferite. Aşadar, nu voi lua mesajul adresat unui grup de oameni de acum două mii de ani, cu problemele şi organizarea, cultura, obiceiurile lor de atunci drept sfat sau îndemn pentru situaţia mea de acum, din secolul XXI. Nu ad litteram… Voi extrage esenţa din context şi o voi aplica conform situaţiei mele de acum.
Dumnezeu are acelaşi mesaj pentru toţi, dar modul şi timpul ales de El pentru transmiterea lui sunt importante.
Dumnezeu vorbeşte însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.
Dacă tu ești pe frecvență și prinzi mesajul așa cum ți-l revelează și îl transmiți atunci când te îndeamnă, efectul este maxim. E mult mai important să le pasezi oamenilor ceea ce are Dumnezeu să le dea, și nu ideile tale bune. Diferența constă în impact. Oamenii nu vor da din cap doar aprobator la ceea ce le spui, ci vor fi cutremurați de puterea divină, care scoate la iveală rana și o vindecă, lanțul și îl sfarmă, scutul și îl zdrobește.
Iată un adevăr și pentru mine…