Zece păcate pastorale

Autor: George Cornici
Album: Mesajele adevărului
Categorie: Păcatul

SLUJBA DE PĂSTOR

 

Slujba de păstor, evanghelist e plină de responsabilități. Păstorul e responsabil în fața lui Dumnezeu în primul rând de felul cum mânuiește slujba. Dar haideți să prezentăm un scurt pasaj biblic. Vom vedea care e responsabilitatea slujitorului și pe cine reprezintă el.

1. În adevăr, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate. 

 

2. El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune. 

 

3. Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale norodului. 

 

4. Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron. (Evrei 5)

 

Deci slujitorul este pus poentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu și Împărăția Lui. El nu reprezintă pe prieteni sau pe cei ce au posibilitatea să finanțeze substanțial administrația bisericii. De asemenea versetul 4 pune accent pe CHEMARE. A simțit păstorul respectiv chemarea din partea lui Dumnezeu când a decis să intre în această nobilă slujbă? Nu cumva a ocupat locul unuia care într-adevăr a simțit puternic chemarea din partea lui Dumnezeu. Pe tot timpul desfășurării activității se va cunoaște dacă evanghelistul a simțit cu convingere chemarea Cerului la slujbă. 

VIRUS SAU PĂCAT? 

Dacă e virus e și păcat. Virusul se dezvoltă în păcat. Dacă e păcat asta înseamnă că a fost un virus.

Intenția mea era să prezint 7 păcate pastorale. Dar nu am reușit. A trebuit să aleg cifra 10. 

RĂBDARE ȘI RUGĂCIUNE CU POST CÂND ED VORBA DE ALEGEREA PĂSTORULUI

Nu vă pripiți când aveți nevoie de păstor. Aveți răbdare, rugați-vă. Păstori adevărați care să facă slujba dezinteresați, cu integritate sunt puțini, mai puțini decît credeți. 

 

ZECE PĂCATE PASTORALE:

 

1. Consideră tot ce fac un businness și nu o slujbă. La sfârșitul lunii vine salariul, sau valuta și asta contează. Nevoile sufletești ale turmei? La urmă dacă mai rămâne timp. Hrana duhobnicească? La urmă dacă mai e timp. 

 

2. Ascultă de prieteni, de finanțatorii de bază și nu de Cuvânt. Cuvântul e pus la colț, e umilit. Cred ei în acest Cuvânt? Good question, cum zic americanii. 

 

3. Permite să fie manipulat. Au fost aduși de un grup manipulator, sau de 2-3 persoane cu așa zisă influență în biserică. Dar în loc să se trezească(să se pocăiască) ei continuă să se lase manipulați; e convenabil pentru ei. 

 

4. Dezbină și stăpânește. Acest adevăr istoric e tare bine cunoscut de cei ce vor să țină de poziție prin orice mijloace. Ar putea face unitate destul de ușor. Dar nu, ci pune bețe-n roate, se creează o stare de dezbinare. În aceste condiții se poate impune mai ușor. Unde-i călăuza Duhului Sfânt? Nu e! 

 

5. Se hotărăște una, el face alta. Sau una zice alta face. În comitet se hotărăște una, el face cum vrea. Semnalizează la stânga și o ia la dreapta. E o violare flagrantă a cuvîntului Scripurii care zice ”Da al vostru să fie da...”. Și câte alte încălcări flagrante! 

 

6. Denaturarea aspectului iertării. Ce lucru superb este iertarea! Prin iertarea de la cruce, prin har suntem fii de Dumnezeu. Și totuși unii lideri au găsit și aici un mijloc de manipulare. Și vor da socoteala în fața lui Dumnezeu. Ei judecă în felul următor. ”Putem face ce vrem. E cineva rănit? E cineva ofensat în mod grosolan? Are datoria să ierte!” Din nou, nu vorbesc fantezie, ci în cunoștință deplină de cauză.

 

7. Minciuna. Am întâlnit cazuri când minciuna nu a fost ceva accidental, ci fel de viață. Deci practicată ori de câte ori era convenient. Sau ori de câte ori trebuia să iasă dintr-o situație dificilă, când era strâmtorit la colț. Deci într-o situație dificilă, în loc să apeleze la Dumnezeu a apelat la celălalt tată(tatăl minciunii) 

8. Denaturarea doctrinelor biblice clare. De ce? Din conveniență 

 

9. Folosirea predicii ca mod de atac. Nu are curajul să-i spună cuiva deschis, dar îl atacă în predică. O, câtă pagubă produce această practică în bisericile de pretutindeni! 

 

10. Fuga de răspundere. Niciodată nu arată cu degetul acuzator și spre el ci numai spre alții.

 

CONCLUZIE

Nu putem neglija realitatea. Domnul Isus nu s-a ocupat numai de aspecte frumoase. El a bordat și aspectele negative deoarece sunt parte din viață. E uimitor, azi, ce răspândită e POLITICA STRUȚULUI. Struțul își bagă capul în nisip. Multe biserici din veacul nostru văd realitățile din mijlocul lor. Văd și aspectele negative, sau uneori strigătoare la Cer. Văd și știu când slujba unui păstor lasă mult de dorit. Dar se face că nu vede, își bagă capul în nisip ca struțul din proverb. Dar știși ce? Procedând așa o biserică e la fel de vinovată ca sjujitorul care nu și-a înțeles menirea. 

 

George Cornici/17 Aprilie, 2015