Adu-Ţi aminte, Domnul meu, că viaţa mea e doar suflare,
Veghează Tu asupra mea şi dă-mi iar binecuvântare,
Curat să fiu, fără prihană, cu ochii-mi să văd fericirea,
Căci zilele aleargă iute, le vor cuprinde amintirea,

Nu vreau să mor cu-amaru-n suflet, ci plin de bucurie sfântă,
Lumina ochilor se pierde, dar strălucirea Ta-mi cuvântă,
Vreau să mă-mprietenesc cu Tine, ca să am pace, bucurie,
Doar Tu eşti sursa fericirii şi drumul înspre veşnicie,

Toţi se gândesc la ce e bine, la-ndestulare, sănătate,
Trec anotimpurile-n goană şi clipele sunt numărate,
Speranţe noi se nasc, dar fără de Dumnezeu nu e-mplinire,
Ajungi s-alergi încoace-ncolo şi tot întrebi de fericire,

Vreau Tată să ascult de Tine, să mă supun voinţei Tale,
Să îmi sfârşesc această viaţă cântându-Ţi Doamne, osanale,
Fă să răsară peste oameni, lumina feţei Tale sfinte,
Ca să-nţeleag-a Ta iubire, din ea să tragă-nvăţăminte,

Pune-mi cununa îndurării pe creştet Doamne, ieşi ´nainte
Binecuvântă-mi casa-ntreagă, Părinte drag! Te rog fierbinte,
Ca fericirea şi-ndurarea să ne-nsoţească-n astă lume,
Să locuim cu toţi în Templu şi să-Ţi slăvim măreţul Nume.

Cât pentru mine, fericirea este de Domnul să m-apropii,
Un loc de adăpost să-mi fie, căci El m-a scos din fundul gropii,
Vreau ca să povestesc lucrarea ce a făcut prin Duhul care,
A dat celui înfrânt speranţă, celui robit, eliberare,

De cugeţi la Cuvânt, prieten, de te încrezi în Slova sfântă,
Vei dobândi înţelepciunea, ce înspre ceruri te avântă,
Poate nu crezi, dar fericirea şi pacea ce o cauţi de-o vreme,
N-o poţi găsi aici pe Terra, căci ea însăşi plânge şi geme,

Planeta-ntreagă caută pacea, e frământată de războaie,
E arşiţă şi foame, strigă sub zguduiri, furtuni şi ploaie,
Doar cerul îşi păstreaz-albastrul, e Casa Tatălui, El Roi,
Ridică-ţi ochii dar, zâmbeşte, căci "Dumnezeu este cu noi! "

Emanuel, Slăvitul Nume, El nu este-o deşertăciune,
El e speranţa omenirii, e Logosul, noi un tăciune,
Mai fumegăm o clipă însă, de n-acceptăm a Sa jerfire,
Ne-om întreba unde vom merge, când vom păşi în nemurire,

Nimic nu va rămâne-n urmă, chiar amintirile s-or şterge,
Prieten drag, Biblia ne spune, fără Cristos unde vom merge,
Dincol-de moarte nu-i speranţă de nu te-ncrezi în Dumnezeu!
Nu vrei să capeţi fericirea? Domnul te-aşteaptă, dragul meu!

02/05/15, Barcelona- Lucica Boltasu