"...o femeie păcătoasă din cetate......stătea înapoi lîngă picioarele Lui şi plîngea." (Luca 7:37-48)

   Aici este locul unde problemele vieţii noastre sînt rezolvate şi poverile sufletului sînt îndepărtate; da, la picioarele Domnului Isus este acest loc. A fi la picioarele Lui înseamnă a fi în cel mai binecuvîntat loc din universul lui Dumnezeu. Acolo putem să-I vorbim de păcatele noastre, de slujba noastră, de amărăciunile şi nedumeririle noastre. La picioarele Mîntuitorului nostru toate acestea găsesc înţelegere şi răspuns. Acolo învăţăm ce mare este El şi că El este mai mare decît toate problemele noastre. Primul mare adevăr care se revarsă peste sufletul nostru este că El este mai mare decît păcatele noastre. Aceasta a descoperit păcătoasa din cetate. La picioarele Lui, ea a plîns cu pocăinţă pentru viaţa păcătoasă şi cu lacrimile de căinţă ea şi-a amestecat lacrimile de recunoştinţă pentru că Domnul a primit-o. Simon nu i-ar fi permis să-l atingă, invitaţii vor fi dispreţuit-o, dar umilul Isus, marele Domn al vieţii, nu era ca ei. El era prietenul păcătoşilor. Ea a descoperit că El avea o inimă de o tandreţe infinită, că El poate să simtă chiar şi pentru ea, şi că atunci cînd Şi-a deschis gura, El a vorbit cum n-a vorbit niciodată vreun om sau ar putea să vorbească. El a vorbit de iertare, de mîntuire, de pace, şi sufletul ei împovărat tînjea după aşa ceva. Păcatele ei erau multe. Domnul le ştia pe toate, dar nu erau prea multe pentru capacitatea Lui de a ierta. Cuvintele Lui i-au ridicat povara de pe cugetul şi inima ei; în El, ea a găsit mîntuirea şi pacea ei. "Păcatele tale sînt iertate... du-te în pace." Şi cine poate să descrie fericirea cuiva care a auzit şi crezut cuvintele acestea? Toţi cîţi au venit încărcaţi de păcate la picioarele unui Mîntuitor atît de minunat şi bun, cunosc de atunci înainte uşurarea de povara pe care au avut-o, cunosc sfîntul şi adîncul ei calm, care le umple inima, şi se bucură de odihna pe care le-a dat-o Acela care a zis: "Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă." Este mai mult ca sigur că această femeie trudită a auzit aceste cuvinte şi de aceea a îndrăznit să-L urmeze pe Domnul Isus în casa lui Simon. Două lucruri au atras-o la Domnul Isus: dragostea Lui si nevoia ei adînc simţită.

   Cititorule, eşti tu trudit şi împovărat? Ai pe suflet păcate pe care numai Domnul Isus le poate ierta şi de care te poate uşura? Vino la picioarele Lui, acum, mărturiseşte-I totul şi contează pe inima Lui care iubeşte ca nimeni altul! "In El avem răscumpărarea, prin sîngele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său." (Efeseni 1:7).