Lumea se pregătise de luptă împotriva lui Dumnezeu şi împotriva Legii Sale, iar Noe era considerat un fanatic. Când a ispitit-o pe Eva să nu asculte de Dumnezeu, Satana i-a zis: „Hotărât, că nu veţi muri”. Oamenii mari, oamenii lumeşti, onoraţi şi înţelepţi au repetat aceleaşi cuvinte: „Hotărât, că nu veţi muri”. „Ameninţările lui Dumnezeu”, spuneau ei, „sunt ca să ne intimideze şi nu se vor adeveri niciodată. N-aveţi de ce să vă alarmaţi. Un astfel de eveniment, nimicirea lumii de către Dumnezeul care a făcut-o şi pedepsirea fiinţelor pe care le-a creat, nu va avea loc niciodată”. … Prin urmare, oamenii nu şi-au smerit inimile înaintea lui Dumnezeu, ci au continuat cu neascultarea şi nelegiuirea lor, de parcă Dumnezeu nu le-ar fi vorbit prin slujitorul Lui.

   Însă Noe a rămas tare ca stânca în mijlocul furtunii. El era înconjurat de toate felurile de nelegiuire şi de corupţie morală; însă, în mijlocul dispreţului şi al ridiculizării publice, în mijlocul nelegiuirii şi al neascultării generale, el s-a distins prin integritatea lui sfântă şi prin credincioşia lui neşovăielnică. În timp ce lumea din jurul lui Îl dispreţuia pe Dumnezeu şi se complăcea în desfrâu excesiv, în violenţă şi în ticăloşii de tot felul, pre-dicatorul credincios al neprihănirii a anunţat generaţia aceea de oameni că un potop de ape avea să înghită pământul, din cauza nelegiuirii neîntrecute a locuitorilor lui. El i-a avertizat să se pocăiască, să creadă şi să intre în corabie.

   Solia pe care o predica era pentru Noe o realitate. În mijlocul batjocurilor şi glumelor răutăcioase ale lumii, el a fost un martor neînduplecat al lui Dumnezeu. Smerenia şi neprihănirea lui străluceau în contrast cu ticăloşiile, intrigile şi violenţa, practicate continuu în jurul lui. Cuvintele lui erau însoţite de putere, căci era glasul lui Dumnezeu adresat omului prin intermediul slujitorului Lui. Relaţia cu Dumnezeu l-a întărit cu forţa puterii infinite şi, timp de o sută douăzeci de ani, glasul lui solemn de avertizare a ajuns la urechile oamenilor din generaţia aceea, vorbindu-le despre nişte evenimente care, după înţelepciunea omenească, păreau imposibile. Unii au avut o convingere profundă şi ar fi luat seama la cuvintele de avertizare, însă erau atât de mulţi oameni care glumeau şi ridiculizau, încât s-au alăturat şi ei acestui spirit, s-au împotrivit invitaţiilor îndurării, au refuzat să se schimbe şi, nu după mult timp, s-au numărat printre cei mai curajoşi şi mai sfidători batjocoritori; căci niciun om nu este atât de pierdut şi nu se afundă atât de mult în păcat, precum cel care a avut odată lumina, dar care s-a împotrivit Duhului lui Dumnezeu care încerca să îl convingă. …Cât de simplă şi de copilărească era credinţa lui Noe, în mijlocul lumii batjocoritoare. … El a arătat lumii cum trebuie să crezi întocmai ce a spus Domnul. – Signs of the Times, 1 aprilie 1886