Eşti un "produs" al propriului trecut însă nu trebuie să fii un prizonier al acestuia! Când refuzi să te ierţi, decizi să te simţi mizerabil pentru restul vieţii. De asemenea, în rândurile următoare vei mai descoperi câteva consecinţe ale acestei alegeri, la care poate nu te-ai gândit:
(1) Nu vei fi afectat doar tu. Suferinţa adoră compania. Continuând să te autoflagelezi şi cei dragi vor avea de suferit. Acest lucru este inevitabil, deoarece bălăcindu-te în vinovăţie, eşti critic, izolat şi lipsit de afecţiune. Asta înseamnă că soţul/soţia, părinţii, prietenii (chiar şi câinele tău) vor fi nevoiţi să sufere împreună cu tine.
(2) Gândirea îţi afectează şi trupul! Doctorii spun că refuzul de a ierta generează în organism substanţe chimice care afectează organele vitale. Creşte ritmul inimii şi tensiunea arterială, îţi alterează digestia, dau crampe musculare, cresc colesterolul şi reduc abilitatea de a gândi clar. De fiecare dată când îţi evaluezi trecutul, sentimentele negative favorizează eliberarea acelor chimicale. Acum ştiinţa confirmă ceea ce Dumnezeu ştia de multă vreme, şi anume că cei care nu se iartă şi nu-i iartă pe ceilalţi, sunt predispuşi infarctului, depresiilor, hipertensiunii şi altor boli grave.
(3) Rămâi blocat în trecut! Dumnezeu a spus: "Toate îşi au vremea lor..." (Eclesiastul 3:1) Odată ce te-ai căit de faptele tale şi ai fost iertat, sezonul regretelor s-a încheiat. Trebuie să priveşti înainte, altfel vei rămâne permanent în mlaştina propriilor noroaie. Biblia spune: "... spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său..." Aşa că iartă-te, iartă-i pe toţi cei care au nevoie de iertarea ta şi continuă-ţi viaţa.