Herny de Montherlant spunea că sunt două feluri de promisiuni sfinte. Cea făcută unui copil și cea făcută unui dușman. Dar el nu-L cunoștea pe Dumnezeu…

Avem parte de un creștinism anemic pentru că ne ferim să-I facem lui Dumnezeu promisiuni de creștere, pe baza ideii că mai bine să nu faci nicio promisiune decât să faci șă să nu le împlinești… Și așa trăim o viață mizerabilă și mediocră…

Ne bazăm pe noi și carnea noastră, când de fapt singuri suntem tot mai slabi pe zi ce trece.

Eroul nostru e cel ce nu încearcă niciodată nimic și astfel rămâne cu costumul imaculat iar cel ridiculizat e cel ce încearcă și nu reușește.

Dar sfinții se culeg din cea de-a doua categorie…

Iar prietenii lui Dumnezeu din a treia… Cei ce promit și se țin de promisiune.

Chiar și promisiunea de a fi undeva la o oră fixă…

V l a d i m i r _ P u s t a n