Gândurile noastre provin din convingerile pe care le avem. Dacă suntem convinşi de neputinţa noastră şi de direcţia descendentă a rezultatelor oricărui demers înfăptuit, mintea noastră va fi bombardată constant de gânduri negative. Mai mult decât atât, acţiunile şi rezultatele lor se vor îndrepta într-adevăr spre un dezastru, astfel iminent. Şi asta pentru că gândurile pe care le avem stârnesc sentimente care stau la baza deciziilor şi faptelor în orice aspect al vieţii noastre.

Astfel convingerile, înrădăcinate la rândul lor în valorile pe care le avem, constituie determinantul alegerilor şi – prin repetiţie şi însumare – al destinului fiecăruia dintre noi, fără excepţie.

♦ Valorile din inima noastră stau la baza convingerilor

♦ Convingerile nutresc gânduri, creează mentalităţi, optici, atitudini

♦ Gândurile şi mentalităţile determină sentimente şi trăiri

♦ Sentimentele ne împing spre alegeri

♦ Alegerile conduc la acţiuni, gesturi, fapte

♦ Faptele duc la rezultate şi consecinţe.

În final, direcţia în care o iau aceste deteminante ne croiește destinul.

Dacă valoarea supremă pe care o am în inima mea este Dumnezeu, atenţia mea va fi îndreptată spre El, spre cuvintele rostite prin Fiul Său, faptele Acestuia consemnate în Biblie, expresia sa prin Creaţie, promisiunile Sale şi gândurile transmise cu privire la mine.

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

Toate acestea vor crea convingeri pozitive care vor dezvolta în mine:

• Încredere faţă de Treime indiferent dacă mintea mea concepe vreo explicaţie sau găseşte un sens al lucurilor care se petrec cu mine. Şi asta, fiind convins de utilitatea lor în clădirea caracterului meu creştinesc şi al concretizării lucrărilor dumnezeieşti în, prin şi pentru mine. De ce? Aş putea spune pentru că

 …toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…

Sigur că în final rezultatul va fi creşterea mea în direcția devenirii unei binecuvântări în folosul celorlalţi şi al concretizării planurilor Sale cu privire la poporul Său pământesc.

• Speranţa în parcursul pozitiv al vieţii mele pentru că

Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu Sunt la capăt, ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!

• Dragostea faţă de Dumnezeu ştiind că

Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.

Şi, prin toate acestea trei, o

Gândire pozitivă indiferent de circumstanțe

Dar ce înseamnă de fapt această atitudine pe care mi-o înlesneşte încrederea, speranţa şi dragostea în Dumnezeu?

Să însemne, oare,

Să privesc mai degrabă către intenţiile Lui Dumnezeu cu privire la mine şi la ceea ce El deja mi-a pregătit spre bucuria mea?

Să caut o interpretare pozitivă a experienţelor prin care trec?

Să pun deoparte experienţele, întâmplările, oricum ar fi, bune-rele, şi să privesc spre binecuvântările care sunt bune dincolo de orice inţeles deosebit sau interpretare doar pentru că sunt de la El: mântuire, viață, familie, sănătate etc?

Tu ce crezi?

Citește și:

Atitudinile vieții – Încrederea
Atitudinile vieții – Perseverența