Când mă confrunt din plin cu greutăţi în viaţă

Când mă confrunt din plin cu greutăţi în viaţă,
În ceas târziu din noapte şi-n zori de diminaţă,
Încrezător în Domnul mă plec în rugăciune,
Cer de la El putere şi har, şi-nţelepciune!

Deschid atent, cu drag, Cartea, Sfânta Scriptură,
Caut în ea lumină sfat şi învăţătură.
„Vorbeşte Doamne iară că robul Tău ascultă,
Mai dă-mi călăuzire şi dragoste mai multă.”

Îmi aţintesc privirea spre marele Păstor,
Model suprem pe cale la orice călător.
El, Cel Atotputernic, Stăpânul peste toate,
Smerit sluji în lume, statornic pân’ la moarte.

Aud cum Îmi vorbeşte din negură şi noapte:
„Eu sunt!”, deci nu te teme!, şi-ncet păşesc pe ape.
Ajută-mă Isus în valuri şi-n furtună,
Când vezi că mă afund întinde-mi a Ta mână.

Cu toată frământarea şi cu povara-mi mare,
Oricât mi-ar fi de greu mă duc la Adunare.
Cu fraţii de credinţă în sfântă părtăşie,
Mă-nviorez în duh, mă înalţ prin bucurie.

Apoi merg mai departe prin har şi prin credinţă,
Purtat de mâna Lui în car de biruinţă.
Prin valea umbrei morţii, o lume a dureii,
Mai răspândesc lumina, mireasma învierii.

Teodor Groza
16.05.2015
Vişeu de Sus