Nici un om din toată lumea – cât’ a fost și-o să mai fie,
n-a fost întrebat de Domnul că vrea, sau nu vrea să vie
pe Pământ și, nici atâta, ce culoare-ar vrea să aibă,
sau în care loc pe Terra să se nască-n lumea largă.
Și de-asemeni nu te-ntreabă nici cât ai vrea tu să stai
călător aici prin lume, ce să ai sau ce să n-ai.

Toate-acestea-s rânduite spre folosul cel mai mare
Celui ce-și trăiește viața dincolo, mai sus de Soare.

Ceea ce-i e dat pe mână omului să-și hotărască
Este felul cum și-alege viața lui să și-o trăiască.
Omul vine gol pe lume – tot ce are, e primit
De la Dumnezeul Care vrea să-l facă fericit.

Dar să știi că fericirea nu stă-n câte ți s-au dat
ci cu cine ți le cheltui, cum ți le-ai administrat.
Tot ce cheltui pentru lucruri care n-au să te-nsoțească
În drumul care începe după viața pământească,
Nu e decât o risipă care-ți lasă-n suflet goluri
Și în viața asta scurtă și-n cea dincolo de nouri.

Orice-alegi doar din plăcere sau domeniul preferințe,
Orice fel de aspirații și orice fel de dorințe
Care nu poartă în ele interesul lui Isus -
(Benzina ce-alimentează zborul tău spre ceruri sus)
Îți pot umple fericirea inimii care tânjește
După împlinirea voii Celui care fericește,
Tot atât de mult cât foamea crezi că poți să-ți potolești
Dac-alegi să pui pe masă rumeguș să te hrănești.

Cugetările acestea sunt drepte incontestabil
Pentru că sunt din Scriptură – adevărul cel viabil.
Dar când pe lângă Scriptură și practica dovedește
Pe viu adevăru-acesta, mai mult te îndreptățește
Să-ți aliniezi viața dup-acest cod de trăire
Care garantat aduce și-aici și sus fericire.

Iată-mă ajuns acuma (și spun poezia mea,
Tânăr, sănătos, voios, ba chiar și frumos - ha, ha!),
La o vârstă ce-mi permite să mărturisesc cu foc:
Ce frumoasă-i viața care lui Iisus îi face-un loc!

N-am avut averi în lume – nici nu m-au interesat,
Însă niciodată-n viață n-am dus lipsă – niciodat’!
Despre țeluri, idealuri, aspirații spre mai mare
Nu mi-a fost nici asta-n sine prima mea preocupare.
Aici, cred eu, stă secretul faptului că mai mereu
Am simțit cu bucurie prezența lui Dumnezeu.

Apoi, când cu-nsurătoarea de, ca oricare băiat
Visam și eu consânzene. Dar curând am renunțat
Căci, am zis eu către Domnul: “tot Tu știi, Doamne, mai bine
Ce-i cu-adevărat frumosul și ce e bun pentru mine.
Tu ai gusturi mai alese căci, nu ești Tu-acela Care
Le-ai împodobit pe fete cu farmec plin de-ncântare?”
Și când m-a auzit Domnul că renunț la Cosânzeana
Ca să-L las pe El s-aleagă, mi-a dat-o atunci pe Ana.
Nu-i condei pe lumea asta în stare ca să descrie
Plinătatea fericirii unei vieți de căsnicie
În care bărbatu-nchide ochii firii lui cea veche
Lăsând să-I aleagă Domnul viitoarea lui pereche.

Când a fost să ne trimită Domnul binecuvântare
Prin copii-n căminul nostru, iarăși nu m-am dat eu mare.
Mai întâi n-a fost niciunul. Dar când Domnul a știut
Că acum este momentul și cu primul a-nceput,
Păi să vezi, veneau măi frate cum tragi foc automat
Până s-a-ncheiat plutonul cum Domnul l-a programat.
Sigur că puteam prea bine să m-amestec, s-aleg eu
Câți copii să am în viață, nu câți ar vrea Dumnezeu.
Dar mi-am zis din nou că Domnul, tot El știe cel mai bine
Câți copii mi-ar face viața fericită pentru mine.
Dar, poate-ntrebați acuma, copiii nu ți-au produs
Dureri de cap și necazuri, din astea nu ți-au adus?
Ba au fost și sunt și-acuma cu duiumul - nu puține.
Însă, vezi, aici e taina: greutatea nu-i pe mine.
Căci cine-și alege jugul ascultării de Hristos
Ori pe unde-l duce Domnul, nu-i este decât folos.

Și dacă-i despre probleme, cum să zic, am îndurat
Și din cele care singur, din prostie mi-am creat.
Dar în îndurarea-I mare, Domnul S-a milostivit
De micimea minții mele și mereu m-a izbăvit.

Vrei să fii ferice-n lumea făcută de Dumnezeu?
Nu alege niciodată nimic ce vine din „eu”.
Psalmu’o sută nouășpe’, verset nouă zeci și opt
Până la o sută trei! Ține minte, asta-i tot
Ce îți poate face viața să fie ca un voiaj
Impregnată de pe-acuma cu al cerului miraj.