Îmi plâng caișii-n alb petale,
Iar crengile și-arată noul rod,
În dansul alb al florilor căzute,
Mă prind în fericiri;
desprinsă sunt de glod.

'Mi răsfață fața, mă mângâie
În dansul lor catifelat,
Mă-ninge-n alb ca focul la Rusalii
Când ucenicii, Domnul Și-a-mbrăcat.

'Mi-trimit privirea dincolo de-albastru,
În fericirea ''totului în alb'',
...mă văd o copiliță lâng-un bunic-sihastru,
dar fericit ''în primăveri de alb în alb''.

Mă mistuie un dor de veșnicie,
Și de-nchinări în Duhul Sfânt,
În cânt, curată-profeție,
Cu sufletu-s, în cerul sfânt.

- E de la ''albul de cais,
Sau de la șoapta sfântă?
- 'N tine, numai Eu exist!...

...mă văd Mireasă în urcuș spre cer,
'Mbrăcată-n ''albul lebedelor -ninse'';
M-așteaptă frați, surori-mbrăcați în alb,
Ca florile de caiși ce sunt azi ninse.


Primăvară în mai ...

25 mai 2015-SandaTulics