Când eşti zdrobit şi inima-ţi suspină
Şi lacrimi îţi brăzdează obrazul ostenit
Nu dispera...te-apleacă umil în rugăciune
Şi spune-I oful tău la Cel ce te-a iubit...

Povara ce te-apasă să o aduci la cruce
Acolo unde încă te-aşteaptă Dumnezeu...
Oricât ar fi de grea El ţi-o va lua îndată
Şi va lăsa iubire şi pace-n duhul tău...

Chiar dacă cerul vieţii s-antunecat de nori
Şi te simţi singur, trist şi fără de scăpare
Să nu uiţi niciodată că dincolo, în slavă
Veghează cu iubire Acel ce-I veşnic Soare...

De-l chemi cu stăruinţă El va veni la tine
Va potoli furtuna şi valul furios
Te va lua pe braţe...îţi va ierta păcatul
Şi cerul vieţii tale va fi mai luminos...

Când eşti zdrobit şi inima-Ţi suspină
Priveşte către ceruri...acolo-I Dumnezeu!
Doar El îţi dă izbândă, îţi şterge întristarea
Şi îţi rămâne-alături oricât ar fi de greu!!!

Vulcan-03-05-2015
Mary