„Eu sunt blînd ... și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11:29)

   Membrii familiei regale - sunt aristocrați prin naștere. Dar un domn (gentlman) - este un rezultat al unei educații bune. În lumea noastră răsunătoare, dură și dezordonată de o simplă supraviețuire, nu fiecare poate urca „înălțime” și să obțină titlul de „domn”. Scriitorul englez P. G. Wodehouse în satira lui socială nesăbuită a creat o imagine a unei persoane Jeevs, un perfect „domn dintre domni”, care slujește angajatorului său neînțelept și inutil, lui Bertie Wooster, pe parcursul mai multor crize sociale. Sensul cuvîntului „noblețe” din timpul nostru este mult distorsionat. Am înlocuit chiar incripția „doamne” și „domni„ pe ușile de vicee publice în „bărbătesc” și „femeiesc”, ca și cum ne-am confundat cu posibilitatea, că ne va primi ca pe clasă superioară. Acum cuvîntul „domn (nobil)” include o umbră de snobism, inutilitate, artficialitate și lene - o imagine destul de urîtă.

   Dar pentru a înțelege în ce sens Isus este ca domn (genteman),  trebuie să ne întoarcem la începutul însemnătății acestui cuvînt. Dovedindu-Se ca un absolut „om sensibil”, Hristos anunță blîndețe obligatorie pentru toți urmașii Săi. Aceasta într-adevăr este una din cele cinci îndatoriri de bază a unui creștin: „Astfel dar, ... îmbrăcațivă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndețe și cu îndelungă răbdare” (Coloseni 3:12). Acestea sunt adevăratele semne a unui domn, și ele - calități excelnte  a „frumuseții nepieritoare” (1Petru 3:4).

   În altă parte a Scripturii Pavel așa descrie slujirea lui: „Ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru” (1 Tesaloniceni 2:7). El îi învață pe liderii bisericii să nu fie „gîlcevitori” sau „bătăuși” (1 Timotei 3:3). Apostolul invită pe credincioși să se îmbrace cu „blîndețea și bunătatea lui Hristos” (2 Corinteni 10:1), să promoveze în sine „blîndețea și îndelunga răbdare” (Galateni 5:23), avînd „duhul blîndeții” (1 Corinteni 4:21), ca „blîndețea” lor „să fie cunoscută de toți oamenii” (Filipeni 4:5).

   Creștinii, conform spuselor lui Petru, nu trebuie să strige despre credința lor. Noi trebuie să vorbim, despre nădejdea noastră „cu blîndețe și teamă” (1 Petru 3:15). Așa aristocrația noastră îi va da de rușine pe cei, care ne disprețuiesc și ne hulește (16).

   Dar cel mai bun din toate - Isus ne dă promisiunile Sale pe baza propriei noblețe. Ele - cuvintele neschimbătoare a unui adevărat domn.

   Rugăciune:

   O, Isuse blînd, indiferent cît de puternici sunt convingerile mele, nu mă lăsa să uit, că sunt printre oamenii nobili, care poartă numele Tău. Ajută-Mă ca în nici un caz să nu renunț la Tine cu mînie, nici cu pierderea autocontrolului.