Și iarăși, Doamne, îmi arăți că dup-un alt cuptor
Nu sunt așa cum Tu m-ai vrea, un vas folositor. .
Și îmi arăți că tot mai am din vechea zgură-n vas;
Chiar de-n cuptor m-ai curățit, mai am, a mai rămas. .
Puțin de zgură nu e mult, dar Tu fiind ceresc,
Mă vrei un vas doar pentru cer, nimic din pământesc.
Și-atunci eu simt în duhul meu că vine-un alt cuptor,
Din care să mă scoți curat și sfânt, strălucitor;
Ca Tu să poți să folosești al Duhului Tău vas
Doar pentru Tine, sfant și pur, să fie-n orice ceas!
Că vrei să fiu smerit și blând cu cei ce mă lovesc,
Să fiu lumină printre cei ce-n lume rătăcesc;
Iar da al meu să fie da și nu să-mi fie nu!
Ca-n vorba mea și-n fapta mea să Te-oglindești doar Tu!
Să iert precum sus la Calvar pe cruce ai iertat
Pe cei ce Te-au batjocorit și Te-au crucificat,
Să fac doar bine, dăruind cum Tu ai dăruit
Și să iubesc pe frații mei așa cum m-ai iubit!
Da, Domnul meu, așa doresc și bine Tu mă știi,
Știi viața mea, trăirea mea, dorința inimii:
Că vreau cu Tine să trăiesc și nu cu cel viclean,
Că sus în cer vreau să ajung, nu-n gheenă, cu Satan!
Mai bine astăzi curățit de tot ce e murdar
Ca mâine-n zori să fiu prin Har dat Tatălui în dar,
Decat azi vesel, bucuros, însă un vas stricat,
Iar mâine-n groapă să ajung cu cei răi aruncat!
O, Domnul meu iubit Isus, mă ține-n mâna Ta
Și fă din mine-un vas plăcut, curat cum Tu ai vrea!
Să fiu un vas în Casa Ta mereu folositor
Chiar de mă treci prin curățiri, printr-un încins cuptor! . .
Ce mare cinste să-Ți fiu vas, la îndemâna Ta,
Cu tot ce-nsemn ca vas al Tău, cu-ntreagă viața mea! . .
În mâna Ta mă-ncredințez, mă las pe brațul Tău,
Știind că mă vei ocroti, mă vei păzi de rău. .
Că-n mâna Ta chiar și-n cuptor de Tine-s ocrotit
Și că mereu mă vei purta cu drag, pân' la sfârșit!