„Obstacole invizibile”

„Când am deschis ușa Bisericii” scria un tânăr păstor, „am auzit bătăi de aripi. Cercetând cu atenție încăperea am văzut o pasăre cu pene frumos colorate, care zbura disperată de la un geam la altul. La început părea complet buimăcită. Părea că nu știe încotro s-o apuce, dar privind-o cu atenție o vedeai cum se îndreaptă din nou cu toată viteza spre geamul din partea opusă a locașului. Căuta disperată un loc de scăpare, dar cu fiecare încercare se lovea mai puternic de sticla transparentă a ferestrelor. Sărmana de ea, nu-și dădea seama de bariera invizibilă care o oprea să zboare în libertate. Epuizată, se prăbuși pe covorul moale al încăperii. Am alergat și am luat-o în mână. Micuța de ea, abia își trăgea sufletul. Tremura toată, nu-și dădea seama ce se întâmplase. Ținând-o în mână și mângâindu-i ușor penele colorate m-am uitat apoi spre geamurile mari care erau pentru ea niște „obstacole invizibile“.

Eram singur în biserică dar parcă vedeam cum Domnul Isus căuta să intre în inima mea, în viața mea dar de fiecare dată era oprit de obstacole invizibile. La prima vedere totul era deschis: inima mea, sufletul meu suspinau după prezența Duhului lui Dumnezeu. Biserica întreagă aștepta să fie cercetată de prezența lui Dumnezeu. Meditând mai adânc m-am oprit la acele bariere invizibile pe care le știam numai eu și Domnul Isus. Erau invizibile pentru cei din jur, dar vizibile pentru El. Era o fereastră închisă pentru Domnul meu, o fereastră prin care așteptam putere, așteptam prezența Duhului lui Dumnezeu.

Am încercat apoi să înțeleg cât mai bine consecințele acestei istorisiri. M-am gândit de nenumărate ori la viața mea personală, la biserica din care fac parte, la biserica pe care o slujesc. Planurile și gândurile mele nu erau întrutotul după voia Lui. Erau multe lucruri prin care nu se glorifica Numele lui Dumnezeu.  Egoismul, mândria, gelozia, vorbirea de rău, minciuna toate aveau locul lor rezervat în viața mea, în biserica mea. Izvorul din care beam apă era contaminat, hrana mea zilnică era searbădă, sufletul meu tânjea după bucate miezoase, iar eu mă hrăneam doar cu uscături. În aceste condiți putea oare Dumnezeu  să se încreadă în mine când eu nu mă încredeam pe deplin în El?  Putea El oare să mă binecuvinteze când eu nu-L proslăveam pe deplin? Putea El oare să dea barierele acestea la o parte chiar dacă eu nu vroiam?

El încerca să pătrundă în viața mea, în biserica mea dar se lovea mereu de prezența acelor obstacole invizibile.

Mi-am zis: trebuie ca toate barierele acestea să fie date la o parte, toți idoli să fie distruși. A sosit vremea să-mi deschid inima și sufletul pentru ca mireasma plăcută și binecuvântată a Duhului Sfânt să mă inunde pe deplin.

Am deschis ușa bisericii larg și am lăsat micuța pasăre să zboare. M-am întors și am îngenunchiat înaintea Stăpânului meu cerându-i milă și îndurare. L-am rugat să mă ajute să depărtez  toate barierele din viața și inima mea de creștin, să pot avea mereu ușa larg deschisă pentru Mântuitorul meu. “

Cu siguranță multe obstacole apar zilnic și în viața noastră cotidiană. Cea mai sigură cale de-a evita obstacolele care apar este să ai mereu privirea îndreptată spre cer spre Domnul Isus și nu spre pământ. Și El adesea a fost ispitit și încercat dar niciodată nu s-a lăsat copleșit de încercările diavolului.  El a avut tăria să spună: „Înapoia Mea, Satano!” (Luca 4:8b) Domnul Isus  le-a spus ucenicilor și ne spune și nouă: „Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul este plin de râvnă dar  trupul este neputincios.”  (Luca 14:38)

Pentru a putea evita obstacole ce apar în cale trebuie sa ai mereu ochii desciși, trebuie mereu să fii treaz și alert. In același timp avem promisiunea că „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.” (1 Corinteni 10:13b) După cum vedem Dumnezeu nu ne-a promis că în viață nu vom fi ispitiți, că nu vom întâlni piedici sau obstacole. De cele mai multe ori ele apar pe neobservate fără voia noastră. Apostolul Pavel vrea însă să ne descrie strategia cum să ieșim din ispită, cum să trecem peste obstacole.  El ne spune căci cel mai înțelep mod de-a evita căderea în păcat când ești ispitit este să fugim de idolatrie. (v. 14)

Chemarea noastră este să facem tot ce este posibil să evităm orice circumstanță care ar putea să ne ducă la păcat, să evităm orice gând rău și păcătos care ar putea împiedica părtășia noastră cu Domnul Isus.  Cineva spunea că niciodată nu vei putea cădea în păcat dacă tu ai fugit de el.

Martin Luther spunea că „nu vei putea opri păsăsrile să zboare deasupra capului tău, dar vei putea să le oprești ca ele să-și facă cuib în capul tău.” Singur nu vei putea evita obstacolele dar prin credință și călăuzirea Duhului Sfânt vei putea să treci biruitor peste ele.  

Așa cum pasărea din Biserică căuta lumina care să-i redea din nou libertatea, același lucru trebuie să facem și noi să căutăm lumina Sfintelor Scripturi care ne poate ajuta să trecem peste orice obstacol care ar apărea în calea noastră.

  Dacă și tu iubitul meu cititor ești obosit și cauți să indentifici care sunt obstacolele care te împiedică să ai părtășie cu Domnul Isus, cu biserica din care faci parte, cu aproapele tău apleacă-te pe genunchi și spune și tu ca și psalmistul David:  „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă, și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe cale veșniciei!” (Ps.139:23-24) Cere înțelepciune de la Dumnezeu ca să poți identifica obstacolele poate invizibile pentru tine, cere putere să poți trece peste ele, cere ajutor dacă ți se pare că obstacolul este prea mare pentru tine.

„Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statoprnic! Nu mă lepăda de la fața Ta și nu lua Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăși bucuria mântuiri Tale și sprijină-mă cu un duh de bunăvoiță!” Dacă rugăciunea noastră sinceră înaintea lui Dumnezeu va fi ca și a lui David, cu siguranță că El ne va trece biruitori prin orice ispită sau obstacol care ar putea apărea în viața noastră de credință.

Doamne ajută! Doamne dă izbândă!

Gicu Cotleț

Iunie 10, 2015