Apune soarele departe-n zare
Și lumea se îndreaptă spre apus.
Mai e puțin. . , sunt gata de plecare,
Spre Țara Soarelui etern, Isus!

Coboară-n zare umbrele-nserării
Mai mult și tot mai mult peste pământ;
Gândindu-mă la cer, mă prind fiorii
Știind c-aproape, atât de-aproape sunt. .

Mi-e așa de dor să vină clipa sfântă
Ce-atât de mult, cu drag am așteptat. .
În urmă va rămâne noaptea-adâncă
Și tot ce jos în lume-am îndurat. .

Astept să văd cum se desface zarea,
Cum umbrele se vor preface-n zori
Și trâmbița, pe nori, sunând plecarea
Miresei preaiubite spre-alte zări...

Din zarea frumuseților eterne
Eu știu că Domnul meu va reveni!
Când noaptea pe pământ se va așterne,
În ceruri zorii mei se vor ivi!