Strig cu glasul meu spre Dumnezeu,
Sufletul îmi plânge-amar și greu,
Fără mângâiere mă topesc,
Necurmat la Domnul mă gândesc...

-Doamne, oare chiar m-ai lepădat? ...
Bunătatea Ta s-a terminat? . .
Oare Ți-ai tras mâna înapoi? . .
Oare mai am preț în ochii Tăi? . .

Fără încetare mă frământ,
Mă gândesc la zile de demult
Când mă cercetai și îmi vorbeai,
Când suspinul meu îl ascultai...

Sufletul în mine e amar,
Inima îmi arde ca un jar,
Noaptea n-am odihnă-n patul meu,
Ziua fără Tine-i zbucium greu...

Nu mă lepăda o, Domnul meu. .
Lasă peste mine Duhul Tău! . .
Toarnă-mi din belșug ulei în vas
Ca să nu ajung al morții ceas! . .