Ce e Isuse anul de-ndurare?
Ce-aduce el? bani, case... și... averi? . .
Ce-nseamnă sfânta binecuvântare?
E poate firea căptușită de plăceri?
-Nu, dragul meu, înseamnă har și bucurie,
Un an de plinătate-n Duhul Sfânt
Și pacea că-ntr-o zi, spre veșnicie
Te vei 'nălța cu-aleșii mei cântând!
-Dar mulți îmi spun că-i binecuvântare
Să propășească tot mai mult prin bogății
Să aibă nume, bunuri materiale
Și-mi spun că Tu le dai, mereu, din plin!
De ce îmi spui doar despre cer Isuse
Când firea mea ar vrea palate multe jos?
De ce nu pot avea și-aici și-n ceruri multe?
Nu-ar fi mai bine sau n-ar fi mai cu folos?
-Nu, fiu iubit, aceasta-i doar o lăcomie
Și-o foame după-averi ce vor pieri,
Avându-le tu ai uita sigur de Mine
Și cu gunoiele ce trec Tu Te-ai mândri!
Comoara ta nu ar mai fi în ceruri,
Ar fi doar jos iar inima ți-ar fi numai la ea,
Picioarele ți-ar alerga spre alte țeluri
Și de comoara ta din cer tu ai uita!
Iar cel Rău vrea să-ți dea averi și nume
Și-nțelepciune să le poți chiar dobândi
Ca mai apoi să te atragă în genune
Doar ca să-ți pierzi comorile din veșnicii!
Cei ce adună bogății aici în lume
Și spun că de la Mine toate vin
Te-nșeală și-ți repetă șoaptă sumbră
Cu care Diavolu-i convinge pe deplin.
Bogatul va intra sus în împărăție
Precum cămila prin urechile de ac,
Căci toate-averile îl țin legat de glie
Și sunt prea grele pentr-un zbor înaripat!
Cuvântul Meu le stă încă în față,
E vremea strângerii în ceruri sus comori
Ca mâine-n zori, în fapt de dimineață
Toți sfinții Mei să Mă-ntâlnească sus pe nori!
Un an de îndurare e sfințenie și smerenie,
O vreme-n care încă poți să te sfințești,
Când încă mai poți face-o milostenie,
Când încă poți să ierți și să iubești!
Acceptă astăzi anul meu de-ndurare,
Cel ce-a trecut a fost un an cu rod puțin,
Mai ai însă un an, e harul Meu cel mare
Acceptă-l, nu poți ști când voi veni!
Deschide-ți ochii și urechile și împlinește
Cuvântul Meu, candela pe cărarea către cer
Și lasă tot ce e oprit, ce astăzi te robește,
Dezleagă-te, ca să fi liber pentru zborul spre Etern!