Orice melopee-i stinsă
În aprinderea de Soare,
Lia-ciocârlia însă
Varsă sufletu-n dogoare.

Poate vrea să-mprospăteze
Câmpul prins în uscăciune
Și să-i dea speranțe treze
Într-un har de rugăciune.

Florile împovărate
De canicula nebună
De-o aud, spre libertate
Avântările adună.

Frunze-buze se îmbie
Cu foșnirile încete
Ca să bea din Poezie
Bucurându-se de sete.

Iar corolele din iarbă
Înălțară și stamine
Melodia să o soarbă
Ca pe-o apă vie-n sine.

Numai spinii de holeră*
Ce se cred ca universuri
Mai înghimpă-n atmosferă
Doar disprețuri pentru versuri.

Că ea face numai larmă
Goală și zăngănitoare,
Iară ghimpii lor ca armă
Feresc lumea de cântare.

Lia sură și incultă,
Sinceră, fără efigii
Cântă celor ce-o ascultă
Cât și celor din religii.

*Xanthium spinosum - plantă erbacee
înaltă de 15-80 cm, ce are la bază
frunze prevăzute cu spini.