Se duc în stoluri
Autor: Puiu Chibici
Album: Lauda mea e pentru Împăratul
Categorie: Diverse
Se duc în stoluri păsări călătoare
Când vine toamna iarăși pe la noi,
Spre alte zări, acolo-n depărtare
Unde nu-s vânturi reci sau ploi.
E așa de trist când pleacă împreună
Rotindu-se un timp pe boltă lin
Și parcă toate-n cor ar vrea să spună
,,La revedere" vechiului cămin.
Sau poate zăbovirea lor
Are alt tâlc sau înțeles,
Poate-i durere, sau poate e dor
După cei dragi ce-n urmă au rămas.
O, cine știe care-i taina lor,
Ce legi nescrise oare-i guvernează
Când la un semn, cocor după cocor
Se adună-n stoluri atuncea când migrează.
Nu știu și nu-nțeleg acest mister,
Știu doar că e o asemănare
Între-ntâlnirea lor pe cer
Și a noastră la a Domnului chemare.
Când la un semn din patru părți de zare
Un glas de trâmbiță va răsuna:
,,Sosește Mirele, ieșiți spre-ntâmpinare".
Și stoluri, stoluri ne vom înălța.
Se vor deschide atuncea cu putere
Mormintele acelor adormiți,
Va fi măreața zi de înviere
A celor ce la cer vor fi răpiți.
Pentru cei sfinți va fi o bucurie
Ce niciodată aici n-au mai simțit,
Căci sus pe nori la marea părtăşie
Va fi prezent Isus, Mielul iubit.
Va-ncepe atunci măreața sărbătoare
Și taina nunții atunci se va vădi,
Când din etern cu alai și slavă mare,
Mirele sfânt Isus va reveni.
Va fi cea mai frumoasă întâlnire
Cu Acel ce cu iubire L-am slujit,
Purtând atunci pecetea nemuririi
Ne-om înălța spre cerul infinit.
Dar pentru cei ce au nesocotit chemarea
Și s-au legat cu dragoste de lume,
Va fi o zi de cruntă disperare,
De plâns, de tânguiri și amărăciune.
Ascultătorule pasiv și făr' de grijă
Ce te complaci în pofte și păcat
Robit și amăgit de a lumii vrajă,
Ce te vei face atunci, te-ai întrebat?
Ce dureros va fi să vezi că pleacă
Ai tăi părinți, surori și frați,
Iar tu rămâi, rămâi în vechea cloacă,
Aicea jos cu toți cei necurați.
Va fi târziu atunci pentru regrete,
Va fi târziu și pentru plâns amar,
Avut-ai timp, prietene și frate,
Avut-ai un așa belșug de har.
Zadarnică-ți va fi atunci căința
Și strigătul de groază din rărunchi,
Avut-ai timp să stai și pe genunchi.
Avut-ai timp să stai și pe genunchi.
Ți se va spune atuncea cu asprime:
Rob leneș și viclean și prefăcut,
Pleacă de aicea, pleacă de la Mine,
Căci niciodată nu te-am cunoscut.
Ai neglijat mereu a Mea chemare,
Ai risipit așa belșug de har,
Ai stat o viață-ntreagă-n nepăsare
Bătându-ți joc de jertfa din Calvar.
Ți se va cere atuncea socoteală
De tot ce ani în șir ai făptuit,
Și pentru o existență de amorțeală
Vei fi pe veci la moarte osândit.
Deci până încă nu-i târziu, amice,
Întoarce-te la Domnul, dragul meu,
Ca-n ziua ceea mare să poți zice:
,,Te laud că m-ai salvat, bun Dumnezeu. "
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/137621/se-duc-in-stoluri