Sus în duzi și-n corcoduși la sat,
La bunicii blânzi, albiți de munci,
Petreceam sezonul minunat:
Vacanțele noastre de prunci.

Cât eram de fragezi, drăgălași,
Cocoțați în dudul răbdător. .
Dude savuram mânjiți-apași:
Lumi de basm în pomul roditor...

Corcodușul mai mult îl iubeam:
Poamele lui acre, apoi dulci,
Până la cireșe le prădam,
Pentru-agape proaspete, de prunci.

Arborii - nu doar umbrar erau:
Aveau leagăne, sufragerii...
Mierle, cu cântări ne dezmierdau;
Nu visam savante jucării.

Lacrimi, colb, sunt clipele ce mor...
Dudul cel bătrân e retezat,
Corcodușii s-au uscat de dor
De copiii ce-au plecat din sat.

Prunci încărunțiți suntem de-acum
Tot visând la era tinereții...
Ne alină numai Domnul Bun
Care ne promite Pomul Vieții.

Când Isus ne va primi în Rai
Sărutându-ne obrajii uzi,
Fericiți, în îngeresc alai,
Vom uita de corcoduși și duzi. .

Craiova, 23-06-2015