Minunea creației
Autor: Alexandrina Tulics
Album: Colț stelar
Categorie: Laudă și închinare
Minunea creaţiei
Și-a înmuiat degetele în culori,
Le-a șters pe fața Terrei, Creatorul,
Și-n urmă-au răsărit păduri, mulțimi de flori,
Și dulcele-I izvorul.
A însorit o floare cu-al Său nume,
Din sângele-I din Golota,
A răsarit roș-trandafirul,
Iar din amărăciunea - suferită,
A răsărit - pelinul.
A copt din raze binecuvântate grâul,
Să ne-ntărească inima și viața,
Să-I mulțumim în fiecare zi,
Când îi gustăm - dulceața.
A mângâiat un curcubeu,
Ce după ploaie, frumusețea își arată,
Să nu uităm nicicând de Legământ,
De promisiunea dată.
Au răsărit livezi cu poame - dulci,
Izvoare-n care, tot ce are viață se adapă,
Și păsări fericite de belșug,
Ce-n triluri, mulțumirea își arată.
A binecuvântat pe om cu viață sfântă,
În Golgota Și l-a apropiat,
I-a dat iertare de păcate
Și-n albul sfânt, l-a îmbrăcat.
I-a-ntins sfânt mâna să-l ajute,
Pe drumul către Infinit,
I-a pus in inimă nădejdea,
De fiu iertat și preaiubit.
Îl-nsoțește zilnic pe Cărare,
Îi dă poveți să poată-avea
Drept-nemuritor sub Soare,
În Împărația Sa.
25 iunie -2015
SandaTulics
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/137933/minunea-creatiei