Te simt mereu

Te simt în zorii dimineţii
Când ochii mei scrutează-n zare,
Tu-mi dai din apa sfântă-a vieţii,
Şi mă-nconjori cu îndurare.

Te simt Isuse şi aş vrea
Iubirea Ta să mă-nsoţească,
Când viaţa mi se pare grea
În inimă nădejdea-mi crească.

Te simt în versul de cântare
Şi-n ciripitul ciocârliei,
Te simt în vântul de pe mare
Te simt în fulgul păpădiei.


Te simt în freamătul pădurii,
Şoptindu-mi zilnic: Te iubesc !
Te simt în verdele naturii
Te simt în floarea ce-o privesc.

Te simt în murmur de izvoare
Ce răcoresc cu apa lor,
Te simt în razele de soare
Ce mă-ncălzesc cu unda lor.

Te simt în jertfa de la cruce
Şi-n sângele care s-a scurs,
Te simt în harul ce-mi aduce
Eterna viaţă. Fără-apus.

Te simt în miile de fraţi
Şi-n toţi câţi i-ai iertat prin har,
Te simt în cei răscumpăraţi
De Tin', Isuse, la Calvar.

Aşa Te simt şi-aş vrea într-una
Iubirea! Sufletu-mi pătrundă,
Iar harul Tău şi-a Ta-ndurare,
În braţul Sfânt să mă ascundă.