„Nu ne vei înviora iarăși, ca să se bucure poporul Tău în Tine?” (Psalmii 85:6)
Asistăm în zilelel noastre la două tipuri de redeșteptări religioase: pe de o parte sunt redeșteptările ce se înteimeiază pe mărturiile unor oameni și a unor biserici care declară că s-au întîlnit în mod nemijlocit cu supranaturalul în cadrul unei manifestări presupus miraculoase și inexplicabile, de cealaltă parte sunt redeșteptările care depind în întregime de cuvîntul divin revelat în Scriptură și care pot fi verificate în baza acestuia.
Mutarea accesântului în redeșteptările moderne de pe Cuvîntul lui Dumnezeu pe argumentul contactului personal cu supranaturalul tinde să pună în umbră cerința din partea lui Dumnezeu de a asculta de poruncile Sale. Oamenii înclină să-și fie singuri lege atunci cînd sunt cuprinși de frenezie din cauza presupusului contact cu Divinitatea sau așa-zisului semn primit direct de la El. Apelul la ascultarea de adevărul din Cuvîntul sfînt li se pare atunci a fi chestiune rece, cerebrală.
Nu ne propunem aici să îi condamnăm pe cei care afirmă că au avut o experiență personală cu Dumnezeu, însă vrem să subliniem ideea că este necesară verificarea autenticității acestei experiențe. Iar verificarea aceasta nu se poate face decît în baza adevărului venit de la Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să acordăm credit simțămintelor profunde pe care le trăim în devoțiunea noastră față de Dumnezeu. Orice înclinație a balanței înspre senzațional și spectaculos trebuie să treacă mai întîi prin filtrul Cuvîntului lui Dumnezeu și să fie verificată pe baza lui.
Sursa credinței creștine sau a experienței creștine nu este omul, ci Cuvîntul lui Dumnezeu. Experiența creștină autentică nu există niciodată separat de învățăturile Bibliei. Ea se clădește pe Cuvîntul al cărui unic izvor este Dumnezeu. Adevărul venit de la El este încărcat cu mai multă putere dătătoare de viață decît un milion de experiențe umane cu supranaturalul. Redeșteptarea religioasă care ignoră sau care se îndepărtează de ascultarea de Legea divină este falsă. Nici chiar toată experiența religioasă a tuturor locuitorilor pămîntului nu poate deveni vreodată centrul autorității sau al puterii spirituale. În aceasta constă pericolul.
Sentimentalismul necontrolat și senzaționalismul spiritist sunt prezente în aproape toate religiile păgîne ale lumii. Avem nevoie de acel echilibru și de acel calm interior dăruit de Duhul Sfînt, avem nevoie de acea pace a minții atît de esențială pentru a înțelege adevărul și pentru a asculta de el!