Necesitatea perseverenţei
Autor: William Gurnall
Album: Creştinul în armătură completă
Categorie: Meditatii

   Perseverenţa este o trăsătură specifică unui soldat adevărat al lui Cristos. "Biruind totul" include conflictul nostru cu moartea. Noi n-am făcut totul până când nu câştigăm şi această bătălie. Cuvântul semnifică A TERMINA O LUCRARE, A REZOLVA PE DEPLIN O PROBLEMĂ. Nu fi creştin doar cu o jumătate de inimă, ci unul predat cu toată inima. Cel care merită numele de sfânt nu este acela care cucereşte pământul, ci acela care îl menţine, nu cel care etalează, ci cel ce oferă. Nu există retragere onorabilă; nu există o astfel de comandă în armata lui Cristos, ca: "Retrage-te şi depune armele!" Ordinul tău este: "Înainte, marş!" din ziua în care ţi-ai luat armele şi până în ziua morţii tale.

   ANGAJAMENTUL ŞI JURĂMÂNTUL NOSTRU NECESITĂ PERSEVERENŢĂ!

   Soldaţii obişnuiau să facă un jurământ militar de a nu-şi părăsi poziţiile lor, ci de a-şi urma cu credincioşie comandanţii. Obligaţia de a face un astfel de jurământ stă deasupra fiecărui creştin. Este atât de important sa trăieşti ca sfânt, încât ei sunt identificaţi prin: "Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!" Noi nu suntem creştini până ce nu am subscris fără rezervă acestui legământ. Când Îl mărturisim pe Cristos, noi ne înscriem în armata Lui şi făgăduim să trăim şi să murim împreună cu El, împotriva tuturor vrăjmaşilor Săi. Cristos ne spune în ce condiţii ne va înrola printre discipolii Săi:

   "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze."

   El nu ne va primi, până când nu ne lepădăm de noi înşine şi nu ne punem la dispoziţia Sa, pentru ca, astfel, ordinele Lui să nu fie puse la îndoială.

   INSISTENŢA DUŞMANULUI CERE PERSEVERENŢĂ

   Diavolul niciodată nu se retrage şi nici nu declară armistiţiu. Dacă un duşman asaltează în mod repetat o cetate, iar cei dinăuntru încetează să se opună, ştiţi cine va câştiga. Profetul trimis la Betel şi-a îndeplinit bine misiunea şi a biruit ispita din partea lui Ieroboam. Dar, în drum spre casă, el a fost înşelat de bătrânul profet şi, în cele din urmă, ucis de un leu. Tot astfel, mulţi scapă de o ispită, dar sunt înfrânţi de o alta. Mulţi servitori de seamă ai lui Dumnezeu, ca Solomon, Asa şi alţii, nu au perseverat în ultimile zile ale vieţii lor, ca în cele dintâi, şi astfel prăbuşirea lor a fost mare.

   Ştii că este greu să ţii ceva în mână mai mult timp, fără ca degetele să nu-ţi amorţească. Acest lucru este valabil şi pe tărâm spiritual. Prin urmare, noi suntem îndemnaţi în mod repetat să ţinem strâns mărturisirea credinţei noastre. Şi, cu siguranţă, când vedem ca vrăjmaşul nostru ne urmareşte mereu pentru a ne putea prinde când cădem, noi vom fi provocaţi să ne întărim legătura şi să n-o slăbim.

   RĂSPLĂTIREA NOASTRĂ ETERNĂ ESTE POSIBILĂ PRIN PERSEVERENŢĂ

   Un ţel al celui sfânt este coroana; cel care va ajunge la finalul cursei o câştigă. "Celui ce va birui îi voi da" spune Cristos. În scrisoarea lui către Timotei, Pavel spunea: "M-am luptat lupta cea bună... De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii".  De ce "de acum"? Oare nu-l aştepta dinainte? Ba da, dar perseverând şi apropiindu-se de casă, gata pentru a muri, el este mai sigur de făgăduinţă. Într-adevăr, în acest sens, un suflet mântuit este mai aproape de mântuirea sa după fiecare nouă victorie, deoarece el se apropie tot mai mult de finalul cursei, când va primi mântuirea promisă. Atunci, şi nu până atunci, coroana va fi pusă pe capul lui.

   

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/138283/necesitatea-perseverentei