Ard macii în focul cu soare,
Umbra răcorii se-ascunde;
Păsări-adormite-n căldură... suspină
După vesele izvorului-unde...

Se-ncinge natura în mijloc de vară
Copiii-s pitiți după căpițe,
E soare ... dogoare-i afară,
Nu-i pală de vânt printre frunze.

Își țârâie-oftatul un greier în vers
fără prea multă vlagă.
Împleticită-n greul său mers,
o gânganie se-mpotmolește-oloagă.

E-ncins cerul, ne arde
cu ochii de pară, fără-adiere;
Dorul de ploaie spre culmi se-naltă.
Spre 'nălțimi, privirea, omul își pierde...

O rugă ce arde ca para de-afară
se-nalță spre Creator:
-Ești bun, mare, ești milă Stapâne!
Ne scoate prin mâna-Ți din greul cuptor...

Sunt rugi ce străbat printre lacrimi
Din pieptul acelor' ce știu
Că Domnul aduce răcoarea și ploaia
Când străbați al dogoarei-pustiu...

10 iulie 2015
SandaTulics