DORUL NU S-A STINS NICICÂND...

Dorul nu s-a stins nicicând
Arde-n noi ca o făclie
Și în suflet și în gând
Naște-avânt și melodie.

Dorul iar ne-a dat curaj
Să străbatem prin furtună
Ca s-avem pelerinaj
Cu cântări și voie bună.

Ce-ar fi viața fără el?
Ar fi doar pustietate
N-am răspunde la apel,
N-am simți ușurătate.

Ne-a cuprins cu gest divin
Că-i mai dulce decât mierea
Face cerul mai senin,
Ne aduce mângâierea.

Vrând să stea cu noi mereu
Vom trăi de-acum în Slavă
Chiar de-s pietre pe traseu
Și capcane prin dumbravă.

Dor sublim și călător
Ne-ai legat de veșnicie
Nu ești umbră nici fior
Ci amic în pribegie.

George Cornici/24 Iulie, 2015