“Tatal nostru…”Matei 6: 9

    Dumnezeul cel adevarat, Creatorul, Stapanul tuturor lucrurilor, Cel fara de inceput si fara de sfarsit ne suprinde intr- o maniera atat de binefacatoare pentru noi oamenii. Apostolul Pavel ne ajuta sa intelegem cum se intampla lucrul acesta: “Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Si voi n- ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: “Ava ! adica: Tata !” (Romani 8: 14, 15). Iata ca, prin lucrarea Domnului Isus Hristos si prin prezenta Duhului lui Dumnezeu in noi, putem sa- L numim pe Dumnezeu TATA.
    V- as provoca sa ne oprim putin si sa meditam la relatia aceasta de TATA- FIU sau altfel spus la relatia dintre noi si Dumnezeu. Ce implicatii sunt in acest adevar biblic ?
    Putem vorbi despre o grija parinteasca.
Prin definitie, un tata are marea datorie sa se ingrijeasca de copiii lui. De nu o face este vinovat inaintea lui Dumnezeu. Asadar, el trebuie sa asigure toate lucrurile necesare pentru cresterea propriului copil. Tot asa Dumnezeu in calitate de Tata ceresc este preocupat de copiii Sai. Invatatura Domnului Isus este clara: “Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru, care este in ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer !”  Bineinteles ca Dumnezeu este bun cu toti oamenii, dar cu cei nascuti din El manifesta o grija deosebita. El se ocupa de nevoile noastre fizice, dar are in vedere mai presus de atat tot ce tine de cresterea noastra spirituala. Petru spunea: “…ca niste prunci nascuti de curand, sa doriti laptele duhovnicesc si curat, pentru ca prin el sa cresteti spre mantuire…” (1 Petru 2: 2). Provacare pentru noi este aceea de a redescoperi grija Tatalui nostru ceresc !
    Putem vorbi despre o disciplina parinteasca
Intr- o familie care functioneaza bine, cu siguranta este si disciplina. Tata mai si cearta, mai si pedepseste, dar cu folos. Dragostea pentru copil trebuie sa stea in spatele tuturor actiunilor lui. In Evrei 12: 6, 7 este scris: “ Caci Domnul pedepseste pe cine- l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste.” Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal ?” Nu e usoara disciplina, si nici macar de dorint, dar cu siguranta prinde bine. Ce-ar fi cu noi de nu ne- ar mai pedepsi Dumnezeu ? Lasati liberi fara corectare, poate fara nuia ar insemna ca Tatal ne-a abandonat. Acesta ar fi un lucru tragic ! Intelepti vom fi atunci cand Il rugam pe Tatal nostru sa nu ne scape din privirea Lui. Lucrurile gresite din viata noastra sa le corecteze. Daca trebuie sa ne si pedepseasca…..spre binele nostru vesnic.
    Putem vorbi despre o pretentie parinteasca
Ce este tatal si cine este tatal trebuie sa se reflecte si in copil. Tatii cu pretentii nu accepta ca proprii lor copii sa creasca oricum. Ei cer anumite standarde la care trebuie sa ajunga si copiii lor. In comportament, in pregatirea scolastica, in bunele maniere, in vorba, in trai, in port trebuie sa fii acolo undeva sus. Acolo sunt copiii tatilor cu pretentii, nu- I asa ? Ce asteptari are Tatal nostru ceresc de la noi ? “Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus. “ (1 Ioan 2: 6)  Sa fim ca Domnul nostru, acesta este obiectivul pe care trebuie sa ni- l fixam. Cat din El este si in noi, fiecare poate raspunde in dreptul lui ?!
    Inchei cu intrebare lansata de Dumnezeu prin proorocul Maleahi: “…Daca sunt Tata, unde este cinstea care Mi se cuvine ?...”
    Frati preaiubiti de Domnul, sa fim fii destoinici pentru ca avem un Tata vrednic !