Întărâtarea copiilor la mânie este o slăbiciune, aproape generală. În Efeseni 6.4 scrie:

   "Şi voi, părinţilor, nu-i întărâtaţi la mânie pe copiii voştri..."

   Copiii au dorinţele lor, pe care, uneori, le îndeplinim mai greu. Pe de altă parte, întrucât un copil se formează din primii ani de viaţă, atunci se stabileşte dacă va fi mai nervos sau mai puţin nervos. Noi trebuie să-i creştem pe copiii noştri într-o stare de linişte, de pace. Să nu fie nervoşi încă din copilărie, iar când ajung să se căsătorească sunt deja cu nervii distruşi, având un grad de nervozitate ridicat, parte dobândit din familie. Prin aceasta, nu vrem să-i scuzăm pe tineri, la gândul că părinţii sunt de vină: măcar că generaţia de acum înclină să vada acest lucru. Dar în ceea ce se poate, copiilor le revine datoria să asculte, iar nouă, ca părinţi, să nu-i întărâtăm la mânie.

   Acest lucru îl putem face evitând nedreptăţile din familie, promisiunile neîmplinite şi ferindu-ne de alte cauze care le pot provoca mânia.

   Trebuie să avem grijă ca următoarea generaţie, să fie mai puţin mânioasă!