„Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut." (Apocalipsa 21:4)

  Într-o zi, un predicator stătea de vorbă cu un ateu. Acesta i-a spus: „Dumneavoastră mi-aţi spus ce credeţi; dar eu nu cred ceea ce exprimaţi în predicile dumneavoastră." Predicatorul i-a răspuns: „Atunci explicaţi-mi dumneavoastră ce credeţi." „Eu cred că o dată cu moartea se sfârşeşte totul." „Şi eu gândesc la fel", a răspuns predicatorul. „Cum, dumneavoastră credeţi că o dată cu moartea se sfârşeşte totul?" „Desigur", a răspuns el, „moartea pune capăt puterii omului de a mai face rău; moartea pune capăt visurilor dumneavoastră, relaţiilor prieteneşti, pune capăt voinţei dumneavoastră; totul se sfârşeşte o dată cu moartea. Când veţi muri, veţi merge în întunericul cel mai adânc. Pentru mine, moartea pune capăt drumurilor mele pe pământ: toate lacrimile, toată truda, toate decepţiile, toată durerea şi îngrijorările se vor sfârşi. Toate acestea se vor sfârşi în viaţa mea când vine moartea, iar eu mă duc la Domnul meu, în împărăţia Lui."

  „Eu nu am priceput acest lucru până acum", a răspuns necredinciosul.

  Rezultatul acestei discuţii a fost că omul acela a găsit pacea cu Dumnezeu prin această mărturie. DA, moartea pune capăt tuturor problemelor care au legătură cu viaţa pământească. Pentru copiii lui Dumnezeu din momentul acela începe fericirea veşnică în Paradis împreună cu Cristos, unde este cu mult mai bine. Viitorul lor este pentru veşnicie în locaşurile sfinte ale Casei Tatălui, în slava lui Dumnezeu. Dar ceilalţi?

   „Partea lor este în iazul de foc care arde cu foc şi cu pucioasă” (Apoc. 21.8).

  Ce dulce este odihna de pe faţa luminoasă a lui Isus!

  Moartea, păcatul şi durerea, aici nu mai sunt,

  Ci odihna, odihna, odihna cerească.

  La sânul Mântuitorului acum alerg încrezător.

   „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit” (Romani 10:9).