Încercați să vă imaginați următoarea scenă…El și Ea pe marginea prăpastiei, Ei îi este cald, El îi face vânt…Nu, nu…El și Ea pe o bancă în parc…sau pe ultimul rând în sala de cinema…sau pe bancheta din spate a mașinii…sau pur și simplu El și Ea (într-un fel, tot pe marginea prăpastiei) conversând, discutând…”Draga mea încă nu putem să ne căsătorim, dar ne iubim…iar sexul înseamnă dragoste, nu-i așa?
Nu spune toată lumea «am făcut dragoste»? Nu mă lăsa să explodez…dacă mă iubești demonstrează-mi.”
Nici vorbă de romantism aici, doar nesimțire crasă, sau cum zicea mama mea : „măgar cu urechile mari.”
Regret comparația dintre un astfel de individ și un animal atât de smerit cum este măgarul. Aș vrea să vă spun ceva băieților care sunteți mult mai eleganți decât violatorii de la Vaslui și mult mai sensibili decât nesimțitul din povestea mea.
Dar iată ce faceți…dați importanță prea mare unor fete fără ca măcar să vă treacă prin gând să vă căsătoriți cu ele. Le invitați la film sau la plimbări. Vă permiteți să le îmbrățișați și chiar să le sărutați…și chiar de la prima întâlnire, că așa ați văzut în filme.
Când vă săturați de ele le părăsiți, iar dacă cineva vă reproșează purtarea voastră imediat găsiți scuza:”Dar nu este greșeala mea, ea și-a imaginat ceea ce eu nu am spus niciodată.”
Câtă neobrăzare! Și ce măgari cu urechile mari sunteți! Ceea ce faceți voi se numește flirt, iar flirtul este păcat, iar păcatul este pedepsit.
“Nu vă înșelați! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va secera.” (Galateni 6:7 NTR) Avertismentul este foarte direct, o distracție care neliniștește conștiința și care te murdărește pe tine și pe alții nu este plăcere adevărată, ci este păcat. Este o distracție care costă scump.
Vei ajunge să te întrebi de ce ai atâtea probleme în familie, de ce un nesimțit se comportă atât de urât cu fetița ta? Vrei să fii fericit în căsnicia ta? Fii atent la tinerețea ta!
Și încă ceva…noi știm ce este permis, ce este interzis și ce numește Dumnezeu nelegiuire, dar cu toate acestea ne permitem să întindem coarda la maxim…până se rupe și produce durere.
Și totul se plătește… Închei, dedicând fetelor, care se încred în băieții care confundă nesimțirea cu romantismul, o scurtă poezie intitulată „Păianjenul și Musca.”:
„Vrei să vii în camera mea de oaspeți? A întrebat-o Păianjenul pe Muscă,
El a tras-o în sus pe scara sa sinuoasă, până în groapa sa întunecată,
În mica sa cameră de oaspeți…însă ea n-a mai ieșit niciodată de acolo…”
P.S. Pentru echilibru…postarea următoare o voi dedica fetelor…rele.
Sursa: rodiagnusdei.wordpress.com