Am adormit cu ochii plini de stele căzătoare,
Ce-mi mângâiau în luminițe fața,
Îmbrățișându-mă-n aurul lor,
Să nu îmi strice somnul până dimineaţa.

M-au învelit cu aurul stelar
Ca pe-o regină-a nopții...
...parcă eram Mireasă dusă la Altar,
'nsoțită-n Legământ de-ai Domnului-preoții...

Mi-am suspinat cântările-n-ale lor lumini,
În harfe doar de El știute,
Cu ochii strânși le mângâiam
În lacrimi - stelele purtam
Spre constelațiile-necunoscute.

Fuior în caer de lumini,
Cântam în tors-mpreună...
Ele?
Au venit o noapte pe pământ,
Din cer, iubirea pentru Dumnezeu s-o spună.

Eu... să-mi predau caerul tors,
Din noaptea-mbrățișării,
În care stele căzătoare caută-adăpost
În fiii Ascultării.

(regina nopții - floare care se deschide noaptea)
(Am văzut stele căzând în această noapte minunată...)



14august 2015
SandaTulics