Te-ai întrebat vreodată, cum ar fi,
Să nu existe-un "mâine", în viaţa ta?
Să fie astăzi cea din urmă zi,
În care să mai poţi, de vrei, să schimbi ceva.

Poate-ai privi cu ochi înlăcrimaţi,
La cei ce te-au iubit, şi te-or iubi,
E-aşa de greu de ei să te desparţi,
Iar ei nu pot să-ţi dea, măcar o zi.

Şi ai privi în urmă, regretând,
La tot ce-ai strâns, şi totul...în zadar,
Cât timp ai irosit tot adunând,
Iar ele n-au să-ţi dea, un ceas măcar.

Prieten drag, priveşte-al tău prezent,
Nu te-ancora-n trecutul tumultos,
Respinge al păcatului torent,
Viaţă mai există, prin Hristos.

Te sfătuiesc să cugeţi unde-i merge,
Căci "mâine"-acela vine negreşit.
Iar dacă azi eşti viu, şi poţi alege,
Optează umblarea pe drumul mântuit.

E drumul ce străbate cerul, zarea,
Dealul Golgotei, crucea, răstignirea,
Unde Isus, plătind răscumpărarea,
Cu sângele Lui Sfânt, a definit iubirea.

Acolo e locul schimbării, şi-acum,
Cât timp harul încă, sfinţeşte prezentul,
Căci "măine", se poate că piere pe drum,
Alege viaţa, nu pierde momentul.

Împacă-te azi, cu Cerescul Părinte,
Şi cere-I iertare, credinţă, şi râvnă şi zel,
Ca orice-ar veni, de acum înainte,
În "mâine", s-ai viaţă alături de El !

AMIN !