În freamăt de vânt
Te simt, Doamne sfânt.
Şi-n vuiet de ape
aicea, pe-aproape...

Tu mâna o-ntinzi,
uşor mă cuprinzi,
pe valuri faci punţi,
furtunile-nfrunţi.

Nu-i val să mă ia
în albia sa,
nici vânt să mă plece,
credinţa să-mi culce.

N-am teamă cu Tine
când eşti lângă mine,
dar de m-ai uita
eu m-aş clătina.

De n-ai fi cu mine
m-aş pierde-n suspine,
în geamăt de val,
plutind în aval.

Pierdut fără ştire,
plutind în neştire
nu vreau să mă ştiu
nicicând ca să fiu.

De-aceea ascultă
dorinţa tăcută
şi fii, Domnul meu,
cu mine mereu.

Galaţi, 19 August 2015,
Cristina Magdalena Frâncu