Am pierdut cărarea, asta nu-i spre Tine...
Unde e Golgota, unde-s pașii Tăi?
Nu văd nici o stâncă printre-atâtea văi
Și mă bate vântul, Doamne, și nu-i bine!

Iarna-aduce crivăț rece și străin,
Toamna-mi veștejește inima-mpărțită;
Am țesut din patimi viață încâlcită...
Dă-mi o stâncă, Doamne, a rămas puțin!

Vara îmi încinge mijlocul cu jar,
Ninge primăvara floare scuturată,
În genunchi și-n lacrimi caut o Gabată

Ca să îmi trimită firea la Calvar.
Mai amână, Doamne, clipa ce-o să vie-
Am nisip pe pleoape și la temelie...