Disciplina

   De ce lipseşte disciplina în vieţile acestor oameni, de ce această lenevire, această indolenţă atât de vizibilă?

   Prima cauză pare să fie faptul că au o persepectivă greşită asupra credinţei. Găsesc aceasta la începutul versetului 5 unde spune:

"De aceea daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa ... ...",

- să suplimentaţi crediţa voastră, să vă îmbogăţiţi credinţa cu lucrurile pe care apostolul le menţionează în continuare. Acum cu siguranţă ni se sugerează că aveau o perspectivă greşită asupra credinţei. Este ceva foarte des întâlnit. Se pare că aveau un fel de perspectivă magică asupra credinţei, cu alte cuvinte, aveau ideea că atât timp cât ai credinţă totul merge bine, că ea va acţiona în mod automat în viaţa ta şi că tot ce trebuie să faci ca şi creştin este să crezi adevărul. Trebuie să accepţi credinţa şi restul ţi se va întâmpla de la sine; faci doar un singur pas, iei o decizie, sau cum s-o fi numind ea, şi asta este totul. O descriu ca pe o perspectivă aproape magică asupra credinţei sau o concepţie automată a credinţei. Pot să o pun şi sub altă formă. Foarte adesea există ceea ce trebuie descris ca o perspectivă mistică asupra credinţei. Şi aceasta explică cu siguranţă problemele multora. Prin perspectivă mistică înţeleg o concepţie despre credinţă care se referă întotdeauna la ea ca la un întreg. Punând-o sub formă negativă, vreau să spun că astfel de oameni nu-şi dau seama că credinţa trebuie să fie însoţită de faptă, cunoştinţă, înfrânare, răbdare, evlavie, dragoste de fraţi şi iubire de oameni, aşa cum ne arată apostolul. Au doar o formulă şi acea formulă este că întotdeauna "trebuie să priveşti doar la Domnul!". Ei susţin că orice încercare de a face altceva este o întoarcere la poziţia "mântuirii prin fapte." Aşa că dacă ai vreo problemă în viaţa de credinţă, ei îţi spun: "Doar priveşte la Domnul, rămâi cu Domnul!".

   Aceasta  este o greşeală extrem de obişnuită. O vei găsi în forma cea mai interesantă la comentatorii biblici care susţin această perspectivă. În intrepretarea anumitor pasaje din Scriptură, unde accentul cade foarte mult pe detalii, ei se află în mod evident în dificultate deoarece din punctul lor de vedere, nu trebuie să fii preocupat de detalii. Există doar un singur lucru de făcut, să "rămâi în Domnul şi să priveşti spre El", şi atâta vreme cât faci asta, nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut. Este cauza cea mai productivă de acest gen de depresie spirituală şi de letargie cu care avem de-a face acum. Astfel de oameni îşi petrec timpul în această stare nefericită. În tot acest timp încearcă să pună în aplicare îndemnul de a rămâne în Domnul şi de a privi doar spre Domnul, şi pentru o perioadă de timp totul pare să meargă bine, dar mai apoi, într-un fel sau altul, ceva pare să meargă rău şi par că nu mai rămân în Domnul şi sunt iarăşi nefericiţi. Problema revine şi îşi petrec cea mai mare parte a vieţii încercând să meţină această poziţie unică pe care o admit. Acum, aceasta este evident o problemă foarte importantă şi noi trebuie să fim siguri că perspectiva noastră asupra credinţei este cea nou-testamentară şi să ne dăm seama de ceea ce spune apostolul aici când susţine că trebuie "să unim" cu credinţa, să suplimentăm credinţa cu anumite alte lucruri.

   Fără îndioală, a doua cauză generală a acestei stări nu este nimic altceva decât pura lenevie sau indolenţă, nimic altceva decât trândăvie, sau, folosind limbajul apostolului, o lipsă de silinţă. El spune "De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele". Are o mare grijă să întipărească în noi acest lucru, aşa că îl repetă în versetul al zecelea. Cred că toţi cunoaştem câte ceva despre asta. Există un soi de indolenţă sau lenevie generală care ne afectează pe toţi şi care este, fără îndoilaă, produsă de însăşi diavolul. Nu am remarcat oare cu toţii că atunci când munceam cu spor, dacă ne opream cumva pentru un moment de rugăciune, ne simţeam dintr-o dată obosiţi şi extenuaţi? Nu este curios că întotdeauna ne apucă oboseala şi somnul când vrem sa citim Biblia? Suntem ferm convinşi că este ceva pur fizic, care nu poate fi împiedicat, dar este un lucru cert că în momentul în care începem să ne ocupăm de lucrurile spirituale, suntem puşi imediat faţă în faţă cu această problemă a indolenţei şi a leneviei care ne chinuie, oricât de alerţi şi energici am fost cu puţin timp înainte.

   Sau priviţi-o de exemplu când apare sub forma amânării. Dorim să citim Biblia, vrem să o studiem, vrem să citim un comentariu biblic; dar nu ne simţim în stare în acel moment, credem că nu este bine să facem aceste lucruri când nu suntem în formă şi că ar fi mai bine să le amânăm, că mai târziu se va ivi o situaţie potrivită. Sau nu avem timp, sau ne lipseste ocazia! Cât de adesea am trecut cu toţii prin asemenea experienţe! Apoi când apare în sfârşit, timpul potrivit, într-un mod ciudat vedem că tot nu ne putem dedica acestui lucru.

   Nu încape îndoială că majoritatea trăim vieţi din care lipseşte serios disciplina, ordinea şi rânduiala.