Răzbunarea pietrelor
Autor: Viorica Mariniuc
Album: In principio erat verbum...
Categorie: Diverse
Motto:
Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe,
El S-a ridicat în sus și le-a zis:
"Cine dintre voi este fără păcat
să arunce cel dintâi cu piatra in ea." (Ioan.8:7)
La o casă cu cerdac
Și flori multe la portiță,
Printre tufe de crăiță,
Se holbează un brotac
La acele pietre care
Au venit și nu mai tac:
-Pietre-aicea? Cum de oare?
Hei, opriți-vă odată,
Of, că multe mai sunteți!
Cu stăpâna casei vreți?
Nu prea cred, e ocupată;
Împrejurul unei vetre
Stă de vorbă c-o surată-
Chiar nu are timp de... pietre.
Și atunci un glas răstit
Îi răspunde: -Ne jignești
Fără ca să bănuiești
Câte noi am pătimit!
Te rugăm să dai de veste
La stăpână c-am venit
Fiecare c-o poveste.
Eu, de pildă-s aruncată
Într-un om ce bea rachiu;
Acum omul e-n sicriu
(Avea fierea perforată).
Bietul, plata și-a luat
Și, cum sunt însingurată.
Am venit aici și bat!
-Vai de mine! zise-o piatră,
Un rău platnic am lovit;
L-au executat silit...
Și nu-s câine care latră
Să stau dup-un om sărac-
N-are nici cenușă-n vatră-
Și-acum eu ce să mai fac?
-Era tare multă ceartă
Unde dânsa m-a trimis;
Dar conflictu-a fost închis,
C-avu unu' țeasta spartă.
Dacă ei s-au împăcat,
Am venit și eu la poartă,
Zise alta, și-am să bat.
-Vai, și eu, știți, am lovit
Drept în inimă o fată!
Zise-o piatră supărată;
-Tu vorbești? Eu am zdrobit
Sănătatea unei mame!
-Eu doi soți am despărțit!
Doamne-aici sunt numai drame!
-Fetelor, rosti brotacul,
M-ați uimit, mă înfior,
Dar nu pot fi de-ajutor,
Cum s-o chem? Sunt mic, săracul,
Și s-o supăr nu îmi vine,
Că mă prinde de-un picior
Și m-aruncă și pe mine.
Nu știți despre ea prea multe:
Vreți 'napoi să vă primească?
Să nu-mi spuneți mie „broască”
Dacă stă să vă asculte!
Dar îmi pun o întrebare:
Oare cum o să oprească
O grămadă așa mare?...
Apoi, gureșul brotac
Se feri de pe alee
Și-așteptând-o pe femeie,
N-a mai zis măcar nici „oac”
...Vreți să știți ce s-a-ntâmplat?
Nu știu, n-am nici o idee,
Dar ceva am învățat:
Gura-i darul ce-ai primit
Însă, totuși, pune-i frână,
Să nu fie-a ta stăpână!
...De ești totuși ispitit,
Fă un lucru cu folos:
Când îți sare piatra-n mână
Repede, arunc-o... jos!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/139971/razbunarea-pietrelor