Mă uit în jur și mă-ngrozesc,
În vremea în care trăiesc
Văd că totul e pustiu...
E secetă, e mană, totu-n jur e cenușiu.

Cerul, parcă zici că-i de aramă.
Și oamenii toți sunt de piatră,
Nu mai au inima de carne,
Ci s-au răcit și s-au rătăcit pe cale.

Nu mai văd sfinți ce luptau. .
Nici oameni evlavioși ce se rugau,
Toți au cedat și au dat napoi
Și acum aleargă dup-ale lor nevoi

Au lăsat jos jugul lui Hristos
Au renunțat la răsplata cerească,
La comoara nestricăcioasă...
Și au ales aceasta pământească.

Ei au ales plăcerile de-o clipă
Ce îi corup, ce-i duc la ruină.
Însă ei nu știu cât de greu va fi,
Când va veni Domnul după ai Săi copii

Atunci numai cei sfinți. .
Ei vor fi răpiți,
Și toți cei firești, ce plăcerile au ales
Vor suferi necazul, chinul și amarul ca n-au de ales.

Căci au iubit mai mult lucrurile lumii,
Și nu s-au mai gândit la sfârșitul lumii,
Căci lumea și cu tot ce este în ea,
Ea e păzită și păstrat, pentru judecată grea!

De aceea, voi surori și frați,
În nepăsare de-acum să nu mai stați.
Pe Domnul să Îl slujiți cu foc și cu ardoare,
Căci Isus e gata, să știți că e aproape!

Rugați-vă și plângeți de păcatul ce ne apasă. .
Să ne scoată Domnul azi din starea dezastruasă
Cu toții să ne trezim din somnul cel de moarte,
Căci Isus a zis că vine, de-acum e mai aproape.

Fiți treji, rugați-vă, vegheați...
Și-napoi de-acum, un pas să nu mai dați.
Căci Isus a zis: "iată sunt cu voi în fiecare zi"
Deci dacă la noapte Domnul va veni,
Biserică iubită, CUM TE VA GĂSI?