Credința și dragostea sunt de nedespărțit.
Nu poți spune că tu crezi, dar nu iubești. Precum nu poți spune că iubești, dar nu crezi. Este imposibil. Credința va naște în tine dragostea in mod natural. Pentru că a crede este verbul care desemneaza deschiderea față de Dumnezeu. Iar atunci când te deschizi față de Cel descoperit de Isus drept Tată al tău, El intră ca dragoste desăvârșită.
Precum și invers, dragostea ta crescândă față de Dumnezeu şi semeni va face posibilă lărgirea porții credinței în El. Când iubești ceea ce este creat de Dumnezeu: natura, energiile sale, principiile creației, omul – dar nu şi faptele sale izvorâte din cădere –, atunci te trezeşti cu o naturală atracție față de Creator, acceptându-i adevărul existenței și a lucrărilor Sale.
Dragostea ta este semn al prezenţei dumnezeieşti. O prezenţă pe care o poţi stabili pentru totdeauna în adâncul inimii tale prin acceptare. Dragostea ta va vorbi despre Dumnezeu aşa cum slovele Cărţii Sfinte îi dezvăluie caracterul. Prin tot ce s-a spus şi apoi redactat in Biblie se descrie imaginea hristică a Dumnezeului Veşnic. Dar aceeaşi imagine se află în faţa ochilor tăi duhovniceşti în momentul în care iubeşti necondiţionat. Adică nu „pentru că…” sau „dacă…”, ci „pur şi simplu”.
De aici se poate trage o concluzie practică:
Prin lărgirea porţii credinţei tale duhovniceşti poţi să-ţi sporeşti dragostea faţă de Dumnezeu şi oameni.
Şi
Prin sporirea dragostei tale neprefăcute poţi lărgi poarta credinţei tale duhovniceşti.
Corelaţia dintre credinţă şi dragoste asigură perpetuarea şi amplificarea lor.
Există două etape ale apariţiei şi sporirii credinţei:
Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
Pe măsură ce iei contact şi te deschizi prin receptivitate faţă de Cuvânt, acesta va pătrunde ca o sămânţă şi îşi va adânci rădăcinile tot mai mult în solul inimii tale. Ca o consecinţă, dragostea va creşte şi de asemenea numărul şi amploarea binecuvântărilor promise de Dumnezeu şi împlinite în Hristos.
Dar ce este Cuvântul propovăduit dacă nu Adevărul care ilustrează Fiinţa dumnezeiască a dragostei?
La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
Şi
Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.
Aşadar fiecare contact cu acest Cuvânt rostit şi auzit este contactul cu Dragostea dumnezeiască. Dragostea va naşte credinţa în tine de fiecare dată când te vei deschide faţă de ea, acceptând-o.