Doamne, cum își va putea ținea
Tânărul curată a sa cărare?
Cum își va păzi el oare inima
De atâtea ispite ce îi vin în cale?

Cum va putea, o, Doamne
Să meargă înainte?
Cum va putea gândul să-l îndemne
Să fie mereu cu Tine?

Îndreptându-se mereu după al Tău Sfânt Cuvânt
Căutându-Te pe Tine din toată inima
Păzind poruncile Tale pe acest pământ
Căci Ție Ți se cuvine toată lauda.

Doamne, eu vreau mereu să strâng
În inimă al Tău Cuvânt
Chiar de râd sau chiar de plâng
Mă alini ici pe pământ.

Binecuvântat ești Tu, Domnul Domnilor
Te laudă-n veci al meu suflet
Căci ești Regele Regilor
Și mă îndrumi mereu în al meu umblet.

Căci atunci când urmez eu
A' Tale sfinte-nvațături,
Te laud, mă bucur mereu
Și îmi ești oricând alături.

Căci al Tău Sfânt Cuvânt
Îmi luminează a mea cărare
Mi-e candelă pe-acest pământ
Și mă-ntărește-n încercare.

Amin!