"Odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea iar ca sfârşit viaţa veşnică."
Ce mulţi sunt cei ce vorbesc împotriva sfinţeniei! Fără păcat? Între altele, nouă ni s-a dat şi numele de "Cei fără păcat"! Dar noi, nu am spus niciodată aşa ceva. Învăţăm aşa cum învaţă Biblia: IZBĂVIŢI DE PĂCAT! Dacă mă întreabă un străin: Tu de care adunare aparţii?, eu răspund: "De aşa zişilor FĂRĂ PĂCAT, dar spun de asemenea, că numele acesta ne-a fost 'agăţat', dar că între noi sunt oameni ce au fost izbăviţi de păcat. Mulţi nu pot spune aceasta însă eu pot mărturisi căci am găsit fericirea şi nu cunosc altceva mai bun. Adevărul dă slobozenie iar adevărul este ISUS, care este calea, adevărul si viaţa.
Am citit deseori versetul:
"Oricine e născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu".
Doream mult ca să înţeleg acest cuvânt. Era o chestiune vitală. Era pe atunci un predicator despre care se spunea că are lumină în privinţa aceasta. M-am dus la ora lui biblică apoi acasă la el pentru a căpăta lămurire. L-am întrebat cum înţelege el "Cel născut din Dumnezeu nu păcătuieşte" iar el mi-a răspuns prin veresetele din Romani capitolul 7, 16 şi 17. "Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună şi atunci nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine". Iar eu mă gândeam: "Atunci... nu păcătuiesc eu!" Dar asta nu este o bună proprietate a credinţei. Unde locuieşte păcatul, nu locuieşte Isus ci Satan! Dumnezeu ne cere să nu păcătuim În 1 Ioan 2,1, scrie: "Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi." Iar în 1 Corinteni citim: "Veniţi-vă în fire cum se cuvine şi nu păcătuiţi!"; iar în Romani 6.12: "Deci, păcatul să nu mai domnească în voi". După întoarcere, mai erau încă în viaţa mea unele lucruri care nu ar fi trebuit să mai fie. M-am plâns acestui predicator; el mă mângâia cu cuvântul lui Pavel: "Binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac" şi al lui Iacob: "Noi greşim în multe feluri"; deci prin acestea eram făcut să înţeleg că un păcătos rămâne tot păcătos. Sunt mii de oameni evlavioşi care ştiu că nu trebuie să mai păcătuim şi totuşi eram învăţaţi că noi păcătuim mereu. E ceea ce robul netrebnic îi impută stăpânului său: "Doamne, am ştiut că tu eşti un om aspru: tu seceri unde n-ai semănat şi strângi unde nu ai împrăştiat". Astfel de oameni socotesc căci ei sunt smeriţi că o astfel de poziţie e smerenie. Iar cei ce cred căci există o eliberare de sub puterea păcatului, sunt priviţi ca nişte oameni mândri care merg în rătăcire.
Ţi se sfâşie inima de durere când auzi căci multe adunări au primit învăţături greşite şi stau sub apăsare. "Nu trebuie să pacătuieşti dar tu, tot un păcătos rămâi" - spun unii: cât de pe dos este lucrul acesta iar mulţi nici nu observă că se contrazic.
Nişte copii din D. s-au întors la Dumnezeu şi veneau la noi la adunare dar unul din profesorii lor i-a convins să nu mai vină spunându-le căci noi suntem doar nişte rătăciţi. Şi pentru a-i îndepărta de noi, şi-a mărit numărul orelor de religie! Dar după un timp, a renunţat, iar copiii, au înţeles atunci căci acel profesor se contrazicea.
Cuvântul scrie:
"Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi".
"Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu suntem sub Lege ci sub Har? Nicidecum!"
"Credinţa noastră este aceea care a biruit lumea".
Aceste versete ne arată că trebuie să existe o poziţie de pe care se poate birui. Atunci am căpătat curaj! Falşii predicatori m-ar fi dus la pierzare cu învăţătura lor. Am citit apoi în 1 Ioan cu 3 cu multă bucurie şi am mărturisit ce frumoas este la Dumnezeu. Oamenii mă bârfeau pe atunci spunând că eu sunt din cei fără de păcat. Oamenii ce susţin că trebuie să rămâi un păcătos sunt dispreţuitorii mântuirii, dispreţuitorii lui Hristos şi eu nu au nimic bun de aşteptat.
Unui om, care vede că nu are încă mântuirea şi aleargă după ea, aceluia, Dumnezeu îi va deschide ochii. El mi i-a deschis şi mie!
Mulţi vor să ajungă slobozi încetul cu încetul dar aceasta este o lucrare proprie şi în felul acesta e cu neputinţă să ajungi la slobozenie. În felul acesta rămâi pe poziţie aşa cum stă scris despre Esau: "El vrea să zidească pustia" - are o parte bună iar partea cealaltă vrea să o zidească el, vrea să o îmbunătăţească. Mulţi oameni evlavioşi se află aici. Ei cred că au o parte bună, sunt în parte buni, şi nu sunt cu totul răi dar vor să scape de ceea ce e rău. Se va întâmpla însa cu ei ce scrie în Maleahi 1.4: "Să zidească ei, căci Eu voi surpa tot şi se vor numi 'Ţara răutăţii' şi poporul pe care s-a mâniat Domnul pentru totdeauna." Toţi cei care rămân pe graniţa aceasta, care vor să se îmbunătăţească pe ei înşişi şi totuşi spun iarăşi: ' Nu se poate face nimic!' - aceasta este o amăgire deşi ei vorbesc într-un mod evlavios. Dacă noi vrem să trecem de la jale la slobozenie, trebuie să credem ce scrie Scriptura! Este de mare importanţă pentru mine cuvântul: "Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi 'Vedem!' Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne". Mulţi sunt văzători în sensul acesta; ei nu cred orbeşte în Biblie! Dacă aţi fi orbi, înseamnă a crede orbeşte în Biblie. Dacă cineva crede orbeşte, nu mai are nici un păcat; păcatele i-au fost luate căci Mântuitorul a venit ca să ia păcatele. Dar dacă cineva spune căci la el este încă păcat căci eu îl văd încă, atunci păcatul rămâne. De aceea o mulţime de oameni încă mărturisesc căci păcatul rămâne. Ei vor să înţeleagă asta cu mintea dar cine crede orbeşte în Scriptură, acela poate conta pe Romani 6 'CU HRISTOS, MORT FAŢĂ DE PĂCAT, ODATĂ PENTRU TOTDEAUNA. CU HRISTOS ÎNVIAT ŞI FĂCUT VIU PENTRU DUMNEZEU. FĂCUT SLOBOD FAŢĂ DE PĂCAT.
"LEGEA DUHULUI, CARE-L FACE PE OM VIU ÎN ISUS HRISTOS, M-A IZBĂVIT DE LEGEA PĂCATULUI ŞI A MORŢII."