„Au pus mâna pe un anume Simon… şi i-au pus crucea în spinare" (Luca 23:26)

   Dacă ascultăm de Dumnezeu, aceasta îi va costa pe alţi oameni mai mult decât ne costă pe noi, şi acest lucru ne doare. Dacă suntem îndrăgostiţi de Domnul nostru, ascultarea nu ne costă nimic, e o plăcere pentru noi să ascultăm, dar îi costă pe aceia care nu-L iubesc mult pe El. Dacă ascultăm de Dumnezeu, aceasta înseamnă că planurile altora vor fi date peste cap, și ne vor acuza batjocoritor: „Asta numeşti tu creştinism?” Noi putem preveni această suferinţă, dar, dacă vrem să ascultăm de Dumnezeu, nu trebuie să o prevenim, ci să lăsăm ca preţul să fie plătit.

   Mândria noastră omenească se baricadează în acest punct: „Nu voi accepta nimic de la nimeni”. Dar va trebui să acceptăm, altfel vom fi neascultători faţă de Dumnezeu. Nu avem nici un drept să ne aşteptăm să avem alt gen de relaţii cu oamenii decât cum a avut însuşi Domnul nostru (vezi Luca 8:2-3).

   Stagnarea în viaţa spirituală apare atunci când încercăm să purtăm noi înşine toată povara. Nu putem face acest lucru. Suntem atât de implicaţi în planurile universale ale Iui Dumnezeu, încât, imediat ce ascultăm de El, ascultarea noastră îi afectează şi pe alţii. Vom rămâne noi loiali în ascultarea noastră de Dumnezeu, vom trece prin umilinţa refuzului de a fi independenţi sau vom alege cealaltă cale şi vom spune: „Nu-i voi face pe alţii să sufere”? Putem să nu ascultăm de Dumnezeu, dacă vrem, şi acesta va rezolva imediat situaţia, dar vom fi un motiv de întristare pentru Domnul nostru. Însă, dacă ascultăm de Dumnezeu EI va avea grijă de cei care au avut de suferit consecinţele ascultării noastre. Trebuie doar să ascultăm de El şi să lăsăm toate consecinţele pe seama Lui.

   Fereşte-te de tendinţa de a-I dieta lui Dumnezeu indiferent de ce consecinţe va avea ascultarea ta de El.