Aseară


Privind spre zare-albastră,
Am văzut becul aprins la Tine
De aceea m-am oprit aseară sub fereastră,
C-o dorinţ-ascunsă-n mine.

M-am ridicat pe vârful de la degete
Ca să pot vedea mai bine,
Şi sprijinindu-mă pe pervazul de comete
Îţi căutam Faţa-n zările senine.

Am vrut să văd Isuse cum mai eşti…
Şi să Te-ntreb când ai să vii,
Să-mi spui ceva, să-mi povesteşti
Un gând măcar, venit din veşnicii.

Şi uitându-mă în jur, nu Te-am zărit
Doar îngeri dându-se cu Carul mare
Pe drumuri poleite cu aur curăţit
Ca nişte prunci lipsiţi de-ngrijorare…

Alţii se jucau cu Cloşca şi cu Ursul mare
Ce-şi plimbau puii printre galaxii,
Zburdând printre luceferi şi razele de soare
Cu bucuria aceea neprefăcută de copii.

Parcă mă-mbiau să vin, dar n-am putut
Şi pe când să mă întorc, m-ai pătruns c-un gând
Rapid ca fulgerul, sublim, tăcut...
„Fii pe pace, căci Eu vin curând!”


~Amin~