NIMIC NU POATE-NVINGE...

Nimic nu poate-nvinge un crez format în lupte
Chiar când puhoiul vine mai iute ca oricând
Pe drumul spre răsplată speranțele nu-s rupte
Ci țin făclia sus în beznă luminând.

Pe aripi de credință călătorim spre zarea
Mai sus de constelații cu străluciri de-argint
Privind spre răsplătire înlăturăm uitarea
Să știm cum să ieșim din lungul labirint.

Lăsînd în urmă gânduri ce-ar vrea să ne oprească
Pășim cu-ncredințarea sădită-n noi de Fiu
Și alte stări divine sunt gata să se nască
Să dăm la mulți merinde pân' încă nu-i târziu.

Deși pietroasă-i calea cu umbre penetrante
Progresu-i imposibil să fie sechestrat
Asimilăm prin Duhul și lecții importante
Și fructele crescute pe-al rodniciei strat.

Că urme paralele rămân în urma noastră
E că prezența sfântă nu merge de la noi
Deschidem și o ușă, deschidem și-o fereastră
Să fim pătrunși de zorii vieții de apoi.

Când ridicăm stindardul dispare ezitarea
Și sfânta hotărâre învinge ca-ltădat’
Suntem mai temerari când promovăm chemarea,
Lăuntrul nu-i de temeri sau grijuri invadat.

Nimic nu poate-nvinge avântul spre cunună
Nici valul care urlă, nici viforul cumplit
Ci sufletul atins de Mire mai adună
Comori ce vor ajunge în Plaiul strălucit.

George Cornici/18 Septembrie, 2015