Te rog, iubite Tată...

Îmi picuri amintiri-trecute,
Cu zâne, Feți-Frumoși și zmei,
Și cu viteji la poarta țării,
Atât de mult, doream să fiu ca ei...

Cu pâine caldă-colăcei,
Și roșii, brânză: ca acasă,
Cu lăcrimarea mamei-n rugi:
Să ne încredem doar în El,
Că Domnul, nu ne lasă!

Cu pruni bogați și nucile-ncuiate,
Cu lada de făină și mălai,
Și bogății cu uși-neîncuiate,
În liniștitul trai...

Cu tâlvu-n must și boii-n car,
Cu rugăciunile bătrânilor-n hotar,
Cu pâine-n țăst și apa în carafă,
Și țarina atâta de bogată...

Cu ''cucurigi '' în zori de zi,
Cotcodăcit pe ouă,
Cu bucuria fericitului copil,
Mirat de raza soarelui în rouă...

Mi-e dor!
De degete-nnegrite-n nuci,
De mine și bunicul descojite,
De carele pline la vie,
În mulțumirile-Aceluia ce va să vie...

Mi-e dor...
De păduricea cu dăfini,
De roiul-zumzet-dulcele-albini,
De hotărârea vocii-bătrânească:
-Copii, copii, veniți la masă!

Îmi scald iubirile-amintiri,
În lacrimi-rouă-mijlociri,
Te rog, Iubite Tată,Te rog, mai lasă,
Să fie ROMÂNIA ,
Așa cum eu o știu: ACASĂ!


tâlv - dovleac cu formă alungită folosit la scoaterea mustului;
dafini - salcâmi;
carafă - vas pentru apă și alte lichide
(regionalisme românești)



23 septmbrie-2015
Sanda Tulics