Acum o săptămână am fost cu familia la „o ţâră de munte” şi inevitabil ne-am confruntat cu problema televizorului. În camera noastră era unul, aşa că a trebuit să negociem dacă şi cât să se uite la desene. Pentru că acasă nu avem, copiii sorbeau efectiv desenele care rulau acolo la televizor. Printre altele, se făcea şi reclamă la ce desene rulau şi am văzut ce anume este „pregătit” pentru cei ce urmăresc postul, dar am văzut şi unele din desenele animate care rulau. Nu ştiu dacă toate canalele de desene sunt la fel, dar ăsta m-a îngrozit. Se chema mini-max şi era un canal exclusiv cu desene.
Aproape toate desenele prezentate în promo-uri erau cu vrăji, copiii erau provocaţi să facă anumite „incantaţii” şi să genereze teoretic anumite forţe, pentru oarecare lupte. Forţele răului erau drăguţe şi simpatice şi erau pe nedrept neacceptate de cei din jur, când de fapt ele făceau binele.
Confuzia creată de amestecul acesta va distruge copiilor barierele dintre bine şi rău, dintre îngeri şi demoni şi va pune viitorii adulţi în postura de a nu se putea opune niciunei forţe spirituale. Noi suntem alarmaţi dacă apar anumite manifestări de duhuri, dar copiii noştri nu vor mai fi. Pentru ei, vrăjile şi felurite „chemări de forţe” vor fi normale. Vrăjitoria va fi pentru ei normală şi vor integra în viaţa lor elemente pe care Dumnezeu le urăşte. Într-un fel, cu riscul de a fi considerat extremist religios, Satan îşi pregăteşte o intrare în forţă în generaţia viitoare. Copiii noştri sunt în pericol, dragii mei, cu astfel de „educări”.
Aproape toate desenele animate conţin violenţă. De la banalele „Tom si Jerry”, unde loviturile şi bătăile sunt farmecul filmului, până la adevărate desene „de groază”, în care încrâncenarea luptei vine efectiv în viaţa copilului şi îl vezi gata de luptă prin casă, gata să lovească, să distrugă, să nimicească. Desenele animate sunt realizările video cu cel mai mare grad de violenţă pe minutul de filmare, şi asta se transmite copiilor noştri. Uneori am văzut copii care aveau faţa transfigurată, zbierau, ţipau şi săreau ca personajele din desene. Asta se va fixa atât de bine în mintea lor, încât va deveni aproape imposibil de smuls ulterior. Datorită neuronilor în oglindă, ei vor aplica scenariile pe care acum nu le înţeleg, la momentul în care, în viaţa lor se va desfăşura o scenă asemănătoare.
Desenele animate numesc răul bine şi binele rău. Spuneam mai sus că se amestecă totul, că răul devine bun, şi binele devine rău. Scenariile acestea rup capacitatea copilului de a se poziţiona faţă de realitate. Nu vor descoperi uşor, facil ce este bine şi ce este rău când vor fi la vârsta deciziilor. Vor deveni oameni nehotărâţi şi pentru care va trebui să decidă sistemul, vor fi uşor de dus în ce direcţie vrea sistemul. Vor deveni oameni fără coloană, care vor fi dependenţi de sisteme.
Desenele animate dau dependenţă. Aşa sunt create, pentru creatorii lor e vital şi esenţial să ţină micuţii prinşi. Asta şi din motive economice, dar, cred eu, şi pentru că aşa vrea stăpânul veacului. Priviţi cu ce înfrigurare aşteaptă copiii episodul următor şi cât de mult ar sta la desene. Cu mare greutate îi poţi desprinde din faţa ecranului şi, dacă reuşeşti, devii duşmanul lor, îţi spun în faţă că te urăsc, unii zbiară, alţii se trântesc pe jos. Percep separarea asta de desene ca pe o traumă, ca pe un doliu. Simt că părintele le-a făcut o mare nedreptate şi că nu îi iubeşte, că le-a făcut aşa ceva. Desenele animate vă pun pe voi, părinţii, în poziţie de duşmani ai copiilor, pentru că orice interpunere între o persoană şi dependenţa acesteia va fi percepută ca „duşmănie” sau lipsă de înţelegere sau dragoste.
Desenele animate dezumanizeză copiii. Când se termină desenele, indiferent de tipul lor, copiii vor trece la simularea a ceea ce au văzut. Au văzut vrăji, aia vor face, au văzut împuşcături, se vor împuşca, au văzut bătăi cu săbii, vor căuta ceva similar prin casă, au văzut poliţie şi hoţi, asta vor face. Dar cum desenele toate sunt cu vrăji, violenţă, monştri, să nu vă mire că pruncii vor zbiera prin casă într-un stil grotesc, că vor împuşca sau vor tăia cu sabia şi-n dreapta şi-n stânga. Să nu vă mire agitaţia şi excesul de energie din ei, să nu vă mire obrăznicia şi neascultarea, să nu vă mire ura şi răutatea pe care o veţi vedea în privirea lor, să nu vă mire, ci să vă sperie.
Salvaţi-vă copiii de desene animate, fie-vă milă de copiii voştri şi nu îi lăsaţi la dispoziţia altora! Păziţi copiii de interesele meschine şi de cele demonice, care vor să îi posede. Făceţi-vă timp de copiii voştri şi, dacă tot vreţi să îi lăsaţi la desene, faceţi măcar efortul de a sta cu ei, priviţi împreună cu ei desenele şi sunt sigur că veţi înţelege apelul meu. Desenele animate vă vor fura copiii, îi vor transforma. Uitaţi-vă câteva zile împreună cu ei la desene şi sunt sigur că nu mă veţi mai judeca drept extremist pentru că scriu aşa.
Îţi iubeşti copilul? Atunci asigură-te că îl protejezi. Mâine voi încerca să scriu despre cum putem face ca să avem o poziţie sănătoasă faţă de acest aspect.
[Copyright © 2013 Teofil Gavril. Acest articol a apărut iniţial pe site-ul autorului – www.filedinjurnal.ro (Cu Dumnezeu în fiecare zi). Teofil Gavril este consilier creştin şi trainer la Asociaţia Consilierilor Creştini din România. Poate fi contactat prin e-mail la adresa [email protected] sau telefonic la numărul 0744201601.]