Prin tresăriri de rod îşi pune toamna
Amprenta peste câmpuri şi livezi
Cântându-şi simfonia neştiută
Prin glas de tulnic, bucium şi cirezi...

Mantaua şi-a ţesut-o cu răbdare
Din mii de frunze galben-arămii
Şi a făcut o sărbătoare-n viaţă
Prin strugurii zemoşi, ascunşi în vii...

E-aceiaşi toamnă ce-a mai fost cândva
Şi ce-o să vie iar la nesfârşit...
E toamna ce odată ne-a-nvăţat:
Iubeşte dacă vrei să fii iubit!

Vulcan-29-09-2015
Mary